Citat:
În prealabil postat de mirela.t
(Post 473952)
Ieri am intalnit la biserica exact cazul invers celui povestit de mine. Un bizantin catolic venit in vizita la noi din Chicago, si cu care m-am conversat la coffee hour. Am incercat eu sa-i expun un pic din toata teoria discutata aici, dar nu cred c-am reusit sa-l inspaimant prea tare :) nu mi-a lasat deloc impresia ca ar considera gresit sa se impartaseasca la noi, pentru ca "toata slujba seamana foarte tare". Nici treaba cu Papa nu l-a convins.
|
În BC, ca și în BOR, există oameni care își spun "ecumeniști", cu toate că, după părerea mea, termenul de "ireniști" este mai potrivit, fiindcă celălalt creează o imagine deformată despre adevăratul ecumenism.
O mătușă de-a mea, ortodoxă oarecum practicantă, pe care am invitat-o la prima împărtășanie solemnă a copiilor, nu a priceput de ce am trecut la catolicism. "Dacă slujba e la fel, de ce ai mai trecut ?" "Fiindcă sunt Biserici diferite, mătușă !" "Cum să fie Biserici diferite, dacă au aceeași slujbă ?" Nu s-a dumirit nici acum.
Mai amuzant, dar și, paradoxal, mai trist, este când întâlnești la catolici opinii de același gen despre...catolici. Mai aud câte un "ce ești, catolic sau greco-catolic ?" Se vede că termenul de "catolic" e atribuit lui "noi și-ai noștri". În mințile multor romano-catolici, ei se consideră catolici-catolici, pe câtă vreme cei de rit bizantin ar fi catolici-nu-chiar-catolici. Culmea este că marea lor majoritate sunt, adică ar trebui să fie din punct de vedere canonic, greco-catolici. Nu există un act formal de trecere a lor sau a părinților lor la romano-catolicism, iar existența largă a romano-catolicilor de naționalitate română este o curiozitate foarte recentă, de când a fost interzisă Biserica Greco-Catolică. "Știți că, între timp, a ieșit la lumină!" le spun "avem și biserici, și preoți, și cateheză, și școli și de toate.". "Ah, nu !" aud "noi ne-am obișnuit să fim catolici-catolici". Dialogul continuă: "Bine", spun, "dar noi de ce nu suntem catolici-catolici???". "Nuuuu, voi aveți liturghie ortodoxă". "Dar nu e liturghie ortodoxă, e liturghia bizantină compusă de un sfânt doctor al Bisericii Catolice: Ioan Chrysostomul !". N-ai ce să le faci. Când îmi sare muștarul, le mai dau replica: "părerea mea e că liturghia Sf Ioan este la fel de catolică și un pic mai venerabilă decât liturghia lui Bugnini, aia care datează de la 1975, pe care o faceți voi". Dar, în general, acestea sunt amănunte care deja le scapă. Până la urmă, e ceva care seamănă cu "noi suntem români !". Aromânii, care au încasat-o așa de frecvent de la greci, turci, bulgari etc fix pentru românitatea lor ? "Nuuu, noi suntem români-români, aceia sunt români-dar-nu-chiar-români !" Dacă asta nu vă sună familiar, atunci întreb: de câte ori nu ați auzit de ceva "cumpărat din piață, de la ruși". Adică de la români-dar-nu-chiar-români care au avut ghinionul să viețuiască pe actualul teritoriu al "Republicii Moldova".