Problema e ca unii de pe forum sau din cei ce citesc nu au foarte multe cunostinte teologice si ei inteleg ca e vorba de BC.

Ingeri sa fi fost de fatza, daca auzeai ca e pomenit schismaticul Papa, trebuia sa fugi mancand pamantul :4:

.....................

Ei, asta se intampla demult... in secolul trecut, cand eram si eu mai tanara, si mai nestiutoare. :) Insa ce-i drept, "amanuntul" asta cu Papa tin minte ca m-a si intrigat foarte tare si de aceea am si cautat o biserica ortodoxa traditionala. Si am si gasit-o, si a fost bine, chiar daca la inceput nu intelegeam o iota pentru ca nu se vorbea romaneste (si nici englezeste).

Pai m-am dus si eu acolo la inceput, pentru ca acolo mergeau toti romanii pe care ii cunosteam (in Buenos Aires). Acolo se strangea comunitatea romaneasca, in marea majoritate. Situatia chiar este luata din realitate.

Multumesc de restul clarificarilor. Sper ca si altii care mai citesc pe-aici au inteles care ceva din studiul asta de caz. :)

Mi-aduc si eu aminte ca pe vremea cand aveam 15-16 ani, am mers la Satu-Mare. Am fost la slujba de duminica impreuna cu niste colege. Dintre toate bisericile diferitelor confesiuni de acolo, acea ni se parea noua ortodoxa. Slujba la fel ca la ortodocsi, Crezul fara filioque, niciun cuvant despre Papa, ce-i drept, pe vremea aceea, nu stiam cine e episcopul locului... Banci stiam ca sunt si in bisericile ortodoxe din Ardeal. Nu ne-am impartasit, dar in acea zi am ramas cu impresia ca am participat la o slujba ortodoxa. Mai tarziu am aflat ca era catedrala greco-catolica. Mi se parea mie ciudat ca oamenii erau foarte politicosi si nu se inghesuiau deloc...

Frumos,. dar trist.

Forma da, continut ba.
Si multi cauta mai degraba forma si o forma de ajutor/binecuvantare divina, mai mult nu stiu, nu ii intereseaza.

Eu am intrat intr-o biserica greco-catolica care cu exceptia cutiei de confesional (care pe moment nici nu mi-a atras atentia, nici nu mi-a spus nimic semnificativ), parea 100% ortodoxa.
Culmea, avea icoane mai ortodoxe decat adevarata biserica ortodoxa care am gasit-o mai tarziu, cu icoane intr-un stil tipic romanesc/transivanean care ar putea parea chiar ciudat pentru unii, nici o tangenta cu cel bizantin.

Insa senzatia avuta calcand acolo (intr-o biserica greco-catolica) mi-a spus ca ceva nu e in regula, sufleteste nu "mirosea" a ortodoxie.

Ieri am intalnit la biserica exact cazul invers celui povestit de mine. Un bizantin catolic venit in vizita la noi din Chicago, si cu care m-am conversat la coffee hour. Am incercat eu sa-i expun un pic din toata teoria discutata aici, dar nu cred c-am reusit sa-l inspaimant prea tare :) nu mi-a lasat deloc impresia ca ar considera gresit sa se impartaseasca la noi, pentru ca "toata slujba seamana foarte tare". Nici treaba cu Papa nu l-a convins.

În BC, ca şi în BOR, există oameni care îşi spun "ecumenişti", cu toate că, după părerea mea, termenul de "irenişti" este mai potrivit, fiindcă celălalt creează o imagine deformată despre adevăratul ecumenism.

O mătuşă de-a mea, ortodoxă oarecum practicantă, pe care am invitat-o la prima împărtăşanie solemnă a copiilor, nu a priceput de ce am trecut la catolicism. "Dacă slujba e la fel, de ce ai mai trecut ?" "Fiindcă sunt Biserici diferite, mătuşă !" "Cum să fie Biserici diferite, dacă au aceeaşi slujbă ?" Nu s-a dumirit nici acum.

Mai amuzant, dar şi, paradoxal, mai trist, este când întâlneşti la catolici opinii de acelaşi gen despre...catolici. Mai aud câte un "ce eşti, catolic sau greco-catolic ?" Se vede că termenul de "catolic" e atribuit lui "noi şi-ai noştri". În minţile multor romano-catolici, ei se consideră catolici-catolici, pe câtă vreme cei de rit bizantin ar fi catolici-nu-chiar-catolici. Culmea este că marea lor majoritate sunt, adică ar trebui să fie din punct de vedere canonic, greco-catolici. Nu există un act formal de trecere a lor sau a părinţilor lor la romano-catolicism, iar existenţa largă a romano-catolicilor de naţionalitate română este o curiozitate foarte recentă, de când a fost interzisă Biserica Greco-Catolică. "Ştiţi că, între timp, a ieşit la lumină!" le spun "avem şi biserici, şi preoţi, şi cateheză, şi şcoli şi de toate.". "Ah, nu !" aud "noi ne-am obişnuit să fim catolici-catolici". Dialogul continuă: "Bine", spun, "dar noi de ce nu suntem catolici-catolici???". "Nuuuu, voi aveţi liturghie ortodoxă". "Dar nu e liturghie ortodoxă, e liturghia bizantină compusă de un sfânt doctor al Bisericii Catolice: Ioan Chrysostomul !". N-ai ce să le faci. Când îmi sare muştarul, le mai dau replica: "părerea mea e că liturghia Sf Ioan este la fel de catolică şi un pic mai venerabilă decât liturghia lui Bugnini, aia care datează de la 1975, pe care o faceţi voi". Dar, în general, acestea sunt amănunte care deja le scapă. Până la urmă, e ceva care seamănă cu "noi suntem români !". Aromânii, care au încasat-o aşa de frecvent de la greci, turci, bulgari etc fix pentru românitatea lor ? "Nuuu, noi suntem români-români, aceia sunt români-dar-nu-chiar-români !" Dacă asta nu vă sună familiar, atunci întreb: de câte ori nu aţi auzit de ceva "cumpărat din piaţă, de la ruşi". Adică de la români-dar-nu-chiar-români care au avut ghinionul să vieţuiască pe actualul teritoriu al "Republicii Moldova".

Apropo de asta cu rușii... în Argentina există prostul obicei, mai ales între populația incultă, ca datorită unor coincidențe de conjunctură cel mai probabil, să se facă următoarele confuzii:

- evreilor li se spune "rusos" - adică ruși
- rușilor li se spune "polacos" - adică polonezi
- tuturor din rasa galbenă li se spune "chinos" - adică chinezi