Suferința mea este prea mică în comparație cu a ta ca să îmi permit să dau vre-un sfat dar mi-am amintit de un articol al părintelui Porfirie care m-a mișcat mult. Am uploadat articolul în acest mesaj în speranța că poate îți va fi de folos. Maica Domnului să îți fie permanent alături !

Stiu ca Dumnezeu ne vorbeste prin oameni. Toti imi spun sa ma rog.Eu ma rog,dar poate nu cum trebuie. Poate ca rugaciunea nu inseamna rugaciunile de dimineata si de seara, un acatist si o catisma la psaltire ( asta in zilele bune). Poate ca ar trebui sa renunt la tv, internet... Cred ca nu stiu sa ma rog...:20:

Am cartea si doar acest capitol l-am citit. Mi-a placut foarte mult '' nu ma rog ca sa ma faca Dumnezeu bine. Ma rog sa ma faca bun''

Da, rugăciunea nu e numai cea de dimineața și de seara, ci și cea din fiecare clipă, mai ales atunci când izvorăște din suferință. Fiecare durere poate fi - și trebuie să fie - un strigăt către Dumnezeu. Și e vorba și de rugăciunea care se recomandă tuturor: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul (păcătoasa)”. Aceasta poate fi spusă cât de des.

Așa cum spuneam, cel mai bine ai răspuns chiar tu la întrebarea de debut a topicului.

Da, este păcat să renunți la tratament pentru că intenția este să nu suferi, să refuzi ce-ți dă Dumnezeu.

http://www.youtube.com/watch?v=meDQRx4LHas :). Daca îți e de folos cuvantul parintelui Rafail pomeneste-ma si pe mine diseara la rugaciune. Cred ca in perioada asta cuvintele tale ajung f usor la cer

Si totusi, la spovedanie, nu vorbiti, e doar spoveanie si atat..?
Cum decurge spovedania de fapt? Ii spui despre gandurile tale asa cum le-ai expus aici de exemplu?
Parintele ce zice?

Data fiind situatia ta, asa cum o descrii, viata ti-ar fi de mult folos daca vrei sa castigi Cerul, cu atat mai mult cu problemele de sanatate pe care le ai si care dintr-un lumes dezavantaj pot fi folosite in lucrarea mantuirii.

Iar spovedania si impartasania sunt doar uneltele cu care trebuie sa trudesti la sufletul tau, dar pentru ca lucrarea sa fie desavarsita mai e nevoie si de timp, chiar in aceasta viata.

Doar spovedanie si atat... Imi mai spune si sa am rabdare,poate o sa ma fac bine.... In familie nu am cu cine sa vb. O sa mai intreb si medicii... Multumesc pt raspunsuri.

Poate ar trebui sa incerci o discutie mai elaborata cu el..medicii nu stiu ce-ti pot spune, mai rar medici sensibili cu adevarat la suferinta, meseria lor care presupune un contact permanent cu suferinta, pe majoritatea ii da peste cap.

Ideea e urmatoarea ..poti sa mai ai zile, sau ani, important e sa traiesti fiecare zi ca pe ultima, roaga-te dar din suflet, nu ca dintr-o obligatie, cuvintele rugaciunii sa-ti fie indrumator, nu limita, nu datorie, vorbeste cu Dumnezeu, spune-i grijile tale, roaga-l sa-ti arate drumul, ce mai ai de facut in aceasta viata.

Nici un om nu te poate aduce intr-o legatura atat de apropiata cu Dumnezeu asa cum poti ajunge chiar cu sufletul tau, tocmai marcat fiind de suferinta, grija pentru cei care te ingrijesc si avand o viata curata..

Muta-ti gandul de la a lua o decizie in sensul duratei vietii tale aici pe pamant, roaga-te si pune decizia asta in mainile lui Dumnezeu, fii sigur ca el va face ce stie ca e mai bine pentru tine si cei din jur, care si ei se folosesc fiindu-ti tie de ajutor.

Renuntarea la dializa nu inseamna moarte usoara intr-o zi. Poate sa mai dureze cateva zile sau saptamani,intr-o stare nu prea buna,doar ca se pot usura chinurile cu medicamente.De asta am nevoie si de parerea medicilor. Am vrut sa fac la particular o operatie care sa-mi imunatateasca starea, dar nimeni nu se baga, e prea riscant pt starea mea.