Dar unde scrie că n-ar fi aplicabilă copiilor?

Dar adolescenţii, respectiv adulţii, fac acest "sacrament" în deplină cunoştinţă de cauză?

Chiar vrei sa vezi scris ca sa deduci ceva atat de banal?

Ti se pare ca adolescentii si adultii sunt incadrati la categoria "copii"?

l.e. : P.S.: SACRAMÉNT s. v. cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtășanie, împărtășire, împărtășit.

Cu toată dispoziţia colerică (contagioasă) a iscodirii tale, ai reuşit să-mi smulgi un zâmbet cu replica asta.

Păi chiar vrei să vezi scris ca să deduci ceva atât de banal că Cel de care ne împărtăşim a spus : "Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor." (Matei 19:14) Cui s-a adresat cu aceste cuvinte? Chiar ucenicilor Săi care se osteneau să-i alunge pe micuţi din preajma Lui.

Da, cu toţii în Biserică suntem copiii Lui Dumnezeu, de la prunc la moşneag.

Asta-i versiunea care-ţi convine ţie. Mai există însă şi:

SACRAMÉNT, sacramente, s. n. Nume dat în religia catolică fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești. – Din fr. sacrement, lat. sacramentum.

Citeste mai bine, te rog! Sa ii lasa sa vina la El ca sa fie binecuvantati [copii] si nu pentru a-i impartasi. Interpretare gresita si in afara contextului.


Asta e parerea ta, nu a Scripturii.
Romani 8,14: Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Romani 9,7.8: Nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam, sunt toţi fii, ci «întru Isaac, a zis, se vor chema ţie urmaşi», adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinţei se socotesc urmaşi.
Galateni 3,7: Să ştiţi, deci, că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt fii ai lui Avraam.


Termenul a fost folosit corect de catre mine si atunci a fost cel mai rapid venit in minte, nu tin neaparat la eticheta religioasa din definitie care, de altfel, nu ma caracterizeaza.

E clar că poţi să foloseşti Biblia şi pe post de prospect pentru o maşină de spălat creiere de tip (neo)protestant. Nu văd însă rostul întrebărilor tale din moment ce Scriptura ţi-a comunicat personal şi excusiv părerea sa, prin două, trei manevre stângace de manipulare textuală. Dacă te-ai strădui mai mult să înţelegi, şi mai puţin să combaţi, poate că n-am mai pierde vremea cu discuţii contradictorii ce riscă să degenereze într-un dialog al surzilor.

Daca la tine, membru senior, interpretarea Scripturii se numeste manipulare textuala la ce sa ma mai astept de la ceilalti.

P.S.: nu mai comentez nimic, dar am observat ca ai experienta cu cei care incearca totusi sa mai "buchiseasca" (manevre stângace) prin Sfanta Scriptura si mai posteaza cate un raspuns pertinent.

Dumnezeu sa se indure de tine!

Interpretarea lăutărească a Scripturii se mai poate numi şi automanipulare textuală. Iar când încerci să impui altora propria sminteală hermeneutică se întrevede pericolul punerii în practică a avertismentului evanghelic "dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă."

Dacă răspunsul tău era cu adevărat pertinent, observam asta fără să fie nevoie de autopromovarea ta.

Mulţumesc asemenea!

Unde scrie ca e necesar sa fie facut "in deplina cunostinta de cauza".

Care este garantia ca un adult (biologic) il face "in deplina cunostinta de cauza"?

De ce taierea imprejur nu era aplicata "in deplina cunostinta de cauza" a semnificatiei ei, pentru ca, banuiesc, stii ca avea o semnificatie f. precisa.

De ce nu se astepta sa fie intrebat copilul (la varsta adulta) daca vrea sau nu sa faca parte din Poporul Ales, dupa logica neoprotestanta?

hm!
 

la cele afirmate de Alin sunt cateva argumente care ar trebui spuse, dar ma abtin sa mai comentez asa cum am promis mai sus.

Nu mai fii asa rusinos :)