Ai dreptate, e cel mai greu lucru sa iubesti.

Daca li s-ar spune ca sarcina dusa la termen le dau dreptul la 8000 euro, nu doar s-ar reduce dramatic rata avorturilor, ci multe ar ramane insarcinate chiar numai pentru motivul asta. Si nu doar o data.

Ai mare dreptate Yasmina, rusinea si neputinta suportarii consecintelor. Iar noi, cei ce ne consideram buni crestini, cadem test dupa test in viata de zi cu zi. Cat de usor putem sa facem atatea lucruri bune, rugaciuni, pelerinaje, milostenii, etc, dar cand suntem pusi fata in fata cu greselile aproapelui, nu putem sa uitam, nu putem sa iertam, nu reusim sa nu judecam.

Nu cred ca lipsa explicatiilor in aceasta privinta este cauza, mai degraba lipsa unei relatii autentice intre parinte si copil. Dar mai presus de toate este importanta educatia crestina, frica si iubirea de Dumnezeu, acestea il ajuta pe tanar sa nu savarseasca acest grav pacat.

Cifrele statistice nu îndreptăţesc asemenea opinie, care îmi pare mai degrabă în legătură cu o mentalitate a victimizării criminalului larg răspândită în SUA decât cu adevărul. Cu alte cuvinte, ceea ce dv susţineţi este că femeile avorţioniste sunt victime. Agresori sunt ceilalţi: familia, comunitatea. Dacă nu cumva...copilul.

În realitate, diferenţa dintre rata avorturturilor între ţările dezvoltate, unde mentalitatea tradiţională a lăsat locul mentalităţii moderne şi unde, ceea ce era văzut ca "desfrânare" este acum văzut ca "emancipare sexuală" şi ţările nedezvoltate, unde mentalitatea tradiţională mai subszistă, deşi reală, e mai mică decât teoria dv ar conduce. Mai precis, rata avorturilor în ţările dezvoltate este de 24 la mia de femei fertile într-un an, pe când în ţările nedezvoltate este de 29. Probabil că această mică diferenţă se explică prin mai larga aplicare a contracepţiei în primul caz: nu că femeile din Germania ar avorta un pic mai rar ca cele din Burkina Fasso, ci, părerea mea e că ajung mai rar la "necesitatea" avortului.

Concordante cu aceste observaţii sunt şi cele care urmăresc rata avorturilor în dinamică multianuală. Astfel în ultimii câţiva ani, rata avorturilor a rămas constantă în lume, după o perioadă de mulţi ani de creştere. Asta, în ciuda "modernizării" mentalităţilor. Deci, am suficiente motive să rămân la teoria mea: avortul se petrece din cauza necredinţei, nu din cauză că avorţionistele ar fi privite nu-ştiu-cum.

Eu mi-am permis sa pornesc cu aceasta premisa deoarece asta am observat in societatea din Romania.Printre altele, imi permit sa-mi exprim opiniile personale.

Rusinea nu exista in USA,asa cum exista in Romania;oamenii de aici nu au rusine-asta si pt ca sunt invatati de mici sa nu judece in mod personal atitudinile si alegerile celolalti,urmarea fiind ca nu prea s-ar gasi pierde vara care sa stea pe margine si sa predea morala altora,care "s-au fript"!

Deci,in sens opus la cele discutate,multe americance adolescente gravide aleg sa nasca decat sa avorteze,asta la indemnul parintilor,care se arata binevoitori si doritori de ajutor.Nu are cine sa le rada in nas ca fiica lor are copil din flori la 16 ani,ba din contra se tot gasesc multi care o felicita pt alegerea de a pastra copilul!!!!
Pacatul desfranarii se duce intre tine si Dumnezeu si nu intre tine si societate!

DA,inca sustin ca femeile avortioniste sunt victime in Romania.Sunt victimele ingradirii,fricii,rusinii,disperarii,dezaprobarii, intrainarii si foarte des al abandonului(partener sau parinti).
Sunt victime,in primul rand cand sunt mintite in mod constant ca exista eliberare sexuala si enorme satisfactii care vin la pachet cu inceperea vietii sexuale,minciuna care vrea sa para ca aceasta miscare ar aduce emanciparea femeii si egalizarea cu sexul tare,cand de fapt femeia nu este nici macar pe departe castigatoare in aceasta cursa.
Urmarile sunt:sarcini nedorite,avorturi cat si unele BTS care la barbati nici macar nu produc semne clinice!!!

Poate mai sunt si exceptii,cand dragostea de Dumnezeu si intelepciunea dau roade la varsta adolescentei...dar acum,serios vorbind cati dintre adolescenti/tineri cunosc pe deplin dogmatica crestina astfel incat sa se tina departe de necazuri si sa nu cada in pacate???

Imi amintesc ca eu de exemplu,nu lipseam de la biserica in adolescenta,posteam,ma rugam dar fumam si ma minunam de ce nu ma pot impartasi?!!
Cei credinciosi din familie,nu-mi puteau da raspunsuri la intrebarea"de ce este pacat?"Este pacat,si gata!
Ori asta nu-i indeajuns pt nimeni!Nimeni nu mi-a spus ca acest obicei ma lipseste de prezenta lui Dumnezeu(ca definitie a pacatului).

Îmi pare trist dacă în SUA nu mai există nici ruşine, nici preocupare pentru predarea moralei.

SUA: 42 de milioane de avorturi pe an. 115 000 de avorturi pe zi. Repartiţia pe vârste: 52 % dintre avorturi sunt făcute de femei care nu au împlinit 25 de ani.
Date aici. Foarte recent, americanii vor să facă avortul acoperit de sistemul de asigurări. Acest lucru este inclus explicit în programul lui Obama, care probabil că va câştiga un nou mandat.

Societăţile ar trebui să aibă un mare rol în menţinerea sanităţii morale, după cum citim şi la Apostol.

Hai, asta cu partenerii o înţeleg: marea majoritate a bărbaţilor aşteaptă un singur lucru de la o fată. Dar părinţii ??? Sugeraţi că părinţii din România sau de aiurea "mint în mod constant că există eliberare sexuală şi enorme satisfacţii care vin la pachet cu începerea vieţii sexuale"? Nu cumva, da fapt, nu părinţii, ci o încrengătură perversă de mass-media, reţele de socializare şi false modele mint în mod constant asupra acestui lucru ? Oare relaţiile sexuale premaritale au loc LA INSTIGAREA sau mai degrabă CONTRA VOII părinţilor ? Oare avorturile au loc mai des cu sau fără ştirea părinţilor ?

Adica ce insinuati in prima parte a mesajului?Ca un individ datoreaza explicatii si scuze societatii cu privire la viata lui intima?Sau ca societatea este datoare sa "moralizeze"necunoscutii pe care-i intalneste pe strada sau prin autobuze??
Nu credeti ca este mult prea tarziu sa ai o discutie moralizatoare cu vecina adolescenta gravida de la 4 sau cu un pacient hiv pozitiv,coleg de facultate???
Adica inputul tau se reduce la ce?La repetarea observatiei pe care si-au facut-o si singuri??

Problema este ca noi nu suntem Apostoli,sa facem morala in stilul lor...Suntem niste pacatosi de rand care abia obercaim cautand lumina in propriile vieti.

Ce amuzant,o colega de-a mea a fost f casnica si s-a maritat pe la vreo 17 ani.Bineinteles ca a ramas insarcinata din prima,astfel ca nici nu implinise 18 cand a nascut.Mi-a povestit ca nasterea a fost o povara mai ales din cauza atitudinii ostile a personalului medical care o trata cu josnicie,zicandu-i de la obraz tot felul de magarii si vulgaritati,referitor la faptul ca este o prea tanara mamica si nici nu observasera ca este casatorita.Abia cand a intrat sotul in salon si s-a prezentat,a parut ca situatia capata alta aspecte.Aha,era casatorita deci pica de la balacareala generala.

Concluzia o trageti dvs.


Nota:Asa cum ati intuit deja,incriminez mass-media de instigare si spalare a creierelor tinerei generatii.

Mai reluaţi şi mai citiţi odată. Nu scrie niciunde de 42 de milioane de avorturi pe an în SUA; acolo este o statistică prezentată la nivelul înregii lumi; în SUA este prezentat numărul de 1,37 de milioane de avorturi pe an (statistică pe 1996).

Recitiţi şi vedeţi dacă asta am "insinuat".

Exact. Chiar şi necunoscuţii. Cu atât mai mult cunoscuţii. Mai ales prietenii, iar părinţii şi naşii în primul rând, au datoria de a moraliza. Societatea în ansamblul ei are datoria de a moraliza. Aceasta face parte din apostolatul laicilor. În anumite situaţii, omisiunea acestei datorii poate fi un păcat: se numeşte păcat străin. Păcatele străine apar prin încurajarea altora spre păcat şi sunt situaţii când a nu spune nimic înseamnă încurajare, înseamnă derobarea părinţilor, naşilor, prietenilor şi societăţii în general de la o îndatorire. Numărul mare de avorturi (şi de păcate grave în general) s-ar putea diminua dacă laicii şi-ar lua apostolatul mai în serios, dacă ar răspândi Legea şi Cuvântul lui Dumnezeu în şcolile lor, în facultăţile lor, la serviciile lor, între vecinii lor. Avorturile au atins asemenea niveluri fără precedent nu fiindcă societatea ar fi devenit prea moralizatoare, ci exact inversul este adevărat: fiindcă societatea îşi uită îndatorirea morală, acolo unde nu face apologia păcatului în mod făţiş.

Niciodată nu este prea târziu, nici chiar pe patul de moarte. Mereu un suflet poate fi câştigat. Chiar şi un HIV pozitiv poate fi o pedeapsă pedagogică administrată de Dumnezeu. Dacă acel tânăr va înţelege acest lucru, el va fi infinit câştigat.

Care obervaţie ? Câţi aţi auzit că îşi fac observaţie singuri ? Situaţia pe care eu o întâlnesc cel mai des este de persistenţă în eroare şi păcat. Din necurăţie ajung la contracepţie, din contracepţie ajung la uciderea propriilor copii. Nimic, nici chiar apropierea morţii nu pare a opri alunecarea pe acest tobogan infernal. Să tăcem, atunci, văzând cum în jurul nostru oamenii se condamnă cu nonşalanţă, cum pierd sensul păcatului, cum moartea se lăţeşte pe sufletul lor? Sau mai bine să le vorbim, să le spunem: Opreşte-te, iată uinde ai ajuns ! Ai uitat că nimeni nu a încălcat legea lui Dumnezeu vreodată fără ca să existe o plată pentru asta ? Altceva vrea Dumnezeu de la tine, fii în slujba vieţii şi nu a morţii ! Împacă-te cu Domnul şi urmează-L, şi vei fi fericit(ă) nu numai în viaţa de veci, ci chiar şi în viaţa aceasta ! Nu înseamnă că niciodată nu vei suferi, nici că niciodată nu vei cunoaşte lipsuri, fiindcă viaţa aceasta e trecere prin deşert. Ci înseamnă că, deşi le vei cunoaşte, vei fi totuşi fericit(ă), ceea ce NUMAI cu Domnul se poate: numai El satură.

Oho, dar cât de păcătoşi au fost Apostolii ! Stâlpii lor s-au lepădat de Cristos şi au participat la uciderea primului martir. Altul era vameş de meserie, altul şi-a exprimat rezerva în faţa celorlalţi că Domnul ar fi înviat. Dar toţi, convertidu-se şi dobândind tărie multă de la Spiritul Sfânt, au devenit mărturisitori ai lui Cristos, bătând la uşile inimilor şi explicând Legea şi Vestea cea Bună oricui se arăta dispus să îi asculte. Şi noi putem face asta ! Asta ţine de preoţia universală, nu de preoţia sacramentală. Să fim auxiliarii preoţilor noştri. Ei lucrează în amvon şi în confesional, noi lucrăm în lume pentru cei care nu intră în biserică, ori de intră, nu pricep nimic. Asta e minister laic, în munca de propagandă a credinţei şi misiune toţi suntem urmaşi ai apostolilor!