O fi repulsia vreunei experiente trecute, prin aceea ca desi trebuie sa faci un lucru oarecare, vointa nu te ajuta deloc ca stii ca ai mai fost poate amabil sau generos si nici macar nu ti s-a multumit (te-ai simit nedreptatit)! si astfel, intervii cu "scuze" si justificari pentru a te eschiva de "misiune" , moment in care intervine constiinta... ceva gen: "hei, pe cine pacalesti tu aici". te mai miri de gandul negativ?

Spunea un parinte "Sa opresti gandurile, este ca si cum ai dori sa opresti vantul!"
Cred ca aceste ganduri prind "aderenta" mai ales in lipsa rugaciunii. Si daca mai avem si obiceiul injuratului (prin Oltenia stiu ca numele celui rau e pomenit de nenumarate ori, zilnic) e cu atat mai greu sa putem pune stavila, gandurilor negative.
Pana la urma, la sfaturi toti suntem specialisti. Cat despre rugaciune... le cerem altora, ca si cum noi... ne-am tocit genunchii... Din experienta stiu ca luptandu-te cu gandurile, nu faci decat sa-l provoci pe vrajmas, care se incinge la "ping-pong" cu tine, iar tu nu ai nici o sansa sa castigi, nici chiar atunci cand ti se pare ca esti in avantaj si la "serviciu"... Doar Dumnezeu (prin Biserica, spovedanie, Sfintele Taine, rugaciune) ne poate scapa de vrajmas si gandurile lui. Si chiar si-asa, pana nu inchidem ochii, inca nu avem certitudinea ca am scapat si ca nu suntem intr-un mare potential de a deveni victime!...

Da aia de la parintele Tadei am citit-o si a doua cu lupta e la mine in biblioteca

“ Cand ajungem la vreo neintelegere, ne straduim intodeauna sa-l convingem pe celalalt ca nu are dreptate. Si astfel se ajunge la inasprire. Acela se impotriveste si nu recunoaste, iar noi in zadar ne pierdem vremea si pacea sufletului. Daca santem patrunzatori, vom simti ce se afla in spate, ca nu omul dinaintea noastra se impotriveste, ci duhul care se afla dincolo de el, care vorbeste in el, prin el. Nu-i de nici un folos sa va certati cu acela care lupta de mii de ani si care, de-a lungul miilor de ani, s-a desprins in a lupta cu oamenii “


" Insa sufletul ce s-a unit in cuget cu Domnul si pe care Domnul l-a slobozit de risipire stie care ganduri vin de la El, care vin de la vrajmasi si care vin de la prieteni. De aceea , va zic, daca iertam din inima, sufletul pe care l-am iertat va simti de indata si i se va usura povara. “

extrase din cartea par Tadei, na sa te saturi :))

Chiar daca nu ne cunoaste gandurile, ne vede faptele. Iar faptele vadesc gandurile si intentiile noastre. Pornind de la acestea, intuind si cunoscand intr-o anumita masura slabiciunile sau virtutile pe care le purtam, diavolul ne asalteaza apoi cu ispite la nivelul gandurilor, spre o instrainare a noastra tot mai profunda de Dumnezeu.