Ce credeti?Si unde il cautati pe Dumnezeu?

E in tine.

Un raspuns a dat Sfantul Grigorie Palama, pe vremea disputei isihaste.
Din topicul deschis de Pelerin la sectiunea Patrologie, am selectat pasajul de mai jos.

Parintele Staniloae sintetizeaza asa:

Pentru Palama, Dumnezeu se manifesta in lume prin lucrarile Sale.
Fiinta ramane dincolo de orice relatie, de orice impartasire, ascunsa in transcendenta absoluta, pana la care nu ne putem ridica pe nici o cale.
Toate numirile ce le dam lui Dumnezeu NU se refera la fiinta Lui, care e mai presus de intelesul oricarui nume
ci la lucrarile Lui care vin in lume: numirile viata, lumina, intelepciune, Dumnezeu, fiinta dumnezeiasca - nu exprima ascunsul nearatat in lume si neimpartasit
ci puterile si lucrarile de viata nascatoare, de fiinta facatoare, de intelepciune datatoare, indumnezeitoare,
care coboara la noi.
Numai prin derivatie de la lucrari numim ascunsul necunoscut fiinta si Dumnezeu. Nu in sens propriu, ci prin derivatie.
Sfantul Vasile cel Mare zice: "Lucrarile Lui coboara la noi, fiinta Lui insa ramane inaccesibila." Ea e propriu-zis mai presus de ceea ce numim fiinta dumnezeiasca si mai presus de principiu si de dumnezeire.

Dumnezeu este permanent prezent in istorie (fara de care istoria insasi nu ar fi cu putinta) prin lucrarile Sale, prin energia necreata, prin harul datator si sustinator al vietii, mai intai.
Tocmai pentru ca noi credem si in anumita masura experimentam aceasta, zicem crestineste "Doamne, miluieste!". Adica cerem ca harul lui Dumnezeu sa se coboare in noi, spre iertarea pacatelor si sfintirea noastra. Facem asa nu pentru ca harul nu ar fi peste noi si in noi, ci pentru ca prin cererea noastra ne deschidem mintea si inima spre a ne lasa cercetati si tamaduiti de harul lui Dumnezeu. Voim o impreuna-lucrare, cerem asta, ne deschidem la aceasta.

Faptul ca pe pamant se intampla lucruri care nu tin de voia Domnului, fiind insa ingaduite de El, nu arata nicidecum ca Domnul ar lipsi din istorie. Ci arata ca omul alege sa faca istorie de unul singur, fara a-L primi pe Dumnezeu in sufletul si faptele sale.

Asadar Domnul viaza in noi, permanent, iar noi putem cunoaste si aspira inca si mai mult sa traim aceasta, pe masura ce ne lepadam de simbioza lipicioasa cu desertaciunea inchipuirilor veacului acestuia.

A spune ca Dumnezeu lipseste din istoria acestei lumi nu vorbeste atat despre Dumnezeu (inteles desigur ca lucrare, iar nu ca Fiinta), cat mai degraba despre refuzul omului de a deschide usa mintii si a inimii, Celui care vegheaza si asteapta la usa ca manerul sa fie apasat, odata pentru totdeauna, pe dinlauntru...

http://www.youtube.com/watch?v=HeOe1...eature=related

Iustin, am mai discutat si data trecuta despre asta, afirmatia e valabila doar in sens figurat, altfel tine de panteismul oriental (preluat de new-age), unde toate lucrurile au in ele si divinitatea. Dar daca te referi la insusiri sadite in noi la creatie e adevarat, in sens figurat. In rest primesc pe Hristos cei credinciosi doar cand se impartasesc, prin Botez, Mirungere si celelalte Sfinte Taine primesc numai harul.

De fapt credinta e data tot de Dumnezeu, in urma faptelor noastre si a inimii sincere. Daca se roaga cineva poate afla si adevarul. Domnul arata prezenta Sa si prin minuni, de exemplu poti vedea in fiecare an Sfanta Lumina de la Ierusalim. In rest poti avea o relatie directa prin Sfanta Impartasanie, vei vedea ce simti atunci.

Prefer sa cred intr-un Dumnezeu care Si-a dat viata pentru mine, decat sa ma las prada unor cautari. A merge nu inseamna a ajunge tot timpul la destinatie. A merge implica si ratacirea. La fel stau lucrurile si cu cautarile.

normal ca e la figurat. Altfel ce sens mai ar avea institutiile religioase nu? Normal, Hristos vorbea la propriu numai cand ii convine institutiei, si in rest vorbea la figurat. Normal. Pentru institutiile care il confisca pe Dumnezeu, totul e normal.

Eu ma refeream la faptul ca Dumnezeu incepe prin a fi cautat in afara noastra,si sfarseste prin a fi gasit in noi.
E adevarat ca pe deplin Dumnezeu e gasit asa cum zici tu. Dar eu vorbeamde o experienta personala,adresata unui om caruia credeam eu ca ii poate ajuta .
Adica si eu am plecat de la ratiune ,si am constatat ca Dumnezeu se manifesta cu putere chiar in sentimentele mele,si imi arata noi valori ,de care nu stiam.
Practic am gasit un alt eu .
Eu zic ca e bine sa ii vorbesti omului pe limba lui ,sa incerci sa il intelegi .
Esti plin de intelepciune catalin,dar fii mai aproape de oameni.
Ca ce trebuie sa facem stim toti ,dar nu toti putem . Si cautam intelegere si ajutor,si nu predici sterile

"Fiinta Lui Dumnezeu este inaccesibila"

O afirmatie plina de adevar...

(...din perspectiva cognitiei egotice. Cognitia non-egotica nu are sens, pentru ca "eul" este 'inexistent' in acest caz.)

In aceeasi nota:
"Fiinta Lui Dumnezeu este non-cogniscibila, intangibila, cu desavarsire inaccesibila"

Dar daca nu putem afirma absolut nimic cu privire la Natura Fiintei Lui, cum putem afirma ca Aceasta se manifesta in lume prin Lucrarile Sale?

De ce afirmam ca Lucrarea este non-Fiinta cand nu putem afirma nimic cu privire la Natura Fiintei?

Este doar o simpla observatie care urmareste logica definitiei patristice.

Definitia Sfantului Grigorie Palama este valoroasa nu prin respectarea logicii, ci din punct de vedere intuitiv.

Cei care valideaza aceasta definitie (cugeta la miezul ei), prin rugaciune si har ajung dincolo de intiparirile si inchipuirile mintii.