Cand alinti un copil sau esti familiar cu un membru al familiei nu-i totuna cu a defaima numele Sfintilor.
Defaimarea vine din ironizare,iar apelarea diminutivelor se face din dragoste ,dragalasenie.
Dupa felul in care imi pronuntau numele cand eram copil,stiam in ce situatie sunt:daca spuneau Tinuta sau Tinica era de bine,daca ma strigau Cristina insemna ca era vb de ceva serios sau de nu prea bine :))

Da, asa se intampla si la mine. :) Cred ca multi parinti fac asa. Simteam numaidecat conditia "meteo-emotionala" mocnind in vocea alor mei.

DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi

Daca s-ar apuca cineva sa defaime numele unui sfant, atunci ar defaima amintirea acelui sfant, nefiind posibil sa-l defaime chiar pe sfant.
Deci, din punctul meu de vedere, e vorbirea de rau a sfantului, a ceea ce a facut si a zis.
Nu vad cum ar fi defaimat Sf. Gheorghe, daca copilului ii spui Gigi si nu Gheorghe.

asta este o prostie.

Te numesti Cristina?

Multumesc, Dumitru, asa ma gandeam si eu, ca nu asta inseamna a defaima numele sfantului.

Si eu sunt de aceeasi parere .

E o aserţiune pertinentă.

Si atunci totusi la ce se refera pacatul din indreptar?

Spune: sa nu defaimezi numele sfintilor. Adica?
E vorba de nume si du de sfintii in sine, deci de modul in care se foloseste numele lor.

Ce ar fi defaimare de nume? A folosi diminutiv pentru cei dragi nu este.
A nu folosi corect numele sfantului. Acolo se da ca ex.: Mai Gheo, mai Io.
Deci asta o fi: sa nu ridiculizam numele.
Pe sfant il cheama Gheorghe si nu Gheo, Nicolaie si nu Culai, Vasile si nu Vasai.

Dar duhovnicul tau ce spune, sophia?
Dealtfel pe Sf. Nicolae, asa il cheama, nu Nicolaie.
In rest ti-am scris mai sus parerea mea.