Eu i-aş zice orgoliu. Orgoliul care nu te lasă să recunoşti când greşeşti, neavând nici şansa să te corectezi.
Ferească Dumnezeu de asemenea atitudine (încăpăţânare/ consecvenţă/ orgoliu...), mai ales dacă ultimele ei consecinţe sunt ireversibile.

Ciudat se vede lumea prin ochelarii "catolici"!

Nu sunt de acord cu acest punct de vedere, mai ales cu ultima parte a raspunsului. De parca a fi comunist inseamna mai mult decat a fi om. Ori omului ii mai vine mintea la cap in ultima clipa. Cunosc destul de multi oameni, care in ultima clipa s-au intors cu fata spre Dumnezeu, acceptand spovedania si impartasania. Ori se stie ca Dumnezeu ii primeste si pe cei dintai, si pe cei din ceasul al 12-lea. Se spune ca Dumnezeu il iarta pe sinucigasul, care in timpul caderii in gol regreta fapta sa. A fi batos in fata lui Dumnezeu pana in ultima secunda, e o prostie si fiecare da socoteala pentru alegerile sale.

Dam socoteala si pentru incuviintarea la o alegere proasta; asa ca dragi colegi de forum, atentie la cele cu care sunteti de acord, caci s-ar putea sa suportati consecintele incuviintarii la acele fapte, neacceptate de Biserica.

După părerea mea acest circ mediatic în jurul unui personaj important de pe scena artistică și de ce nu și politică, care a murit (așa cum toți vom muri) este de prost gust și caracterizează aceste vremuri pe care le trăim.
În loc să se discute despre scumpirile care ne așteaptă, despre relansarea economică pe care o așteptăm toți, asistăm la un circ (gen Monica Columbeanu sau Oana Zăvoramul) care au scopul de a abate atenția oamenilor de la problemele cu adevărat importante.
E treaba familiei ce face cu trupul lui. Biserica a făcut ce trebuia să facă.
Nu noi vom da socoteală în fața Dreptului Judecător!
Să-i fie cenușa ușoară!