Nu cred. Ar insemna numai stres; ori viata este si asa destul de stresanta.

'Stres' e cuvânt inventat de domni.

Biserica are leacuri pentru orice fel de rautate verbala si nu numai. Acestea sunt observarea pacatelor cu ajutorul unui indreptar de spovedanie pentru mireni sau mai subtil, pentru calugari, spovedania si pocainta.

In indreptarul de spovedanie pentru calugari scris de parintele Cleopa accentul cade pe multe patimi ale sufletului, de aceea e bun si pentru mireni. Constientizarea pacatului, marturisirea, lupta cu pacatul, canonul dat de duhovnic sau chiar de Dumnezeu ne pot ajuta sa punem inceput bun pocaintei noastre.

Insusi Dumnezeu, Care celor mandri le sta impotriva, ingaduie ispite pentru smerirea noastra. Ca un parinte iubitor, Dumnezeu ne cearta ca pe niste fii, cu dragoste, ajutandu-ne apoi sa alegem calea cea buna, daca si noi dorim acest lucru.

De asemenea stim ca deznadejdea este de la diavol, iar noi raspundem de talantii nostri, nu de ai altuia. Daca Dumnezeu i-a dat cuiva mai multi talanti inseamna ca de la acesta va avea pretentii mai mari. Asadar, nu avem de ce sa invidiem pe nimeni. E vai de sufletul celui care-si ingroapa talantii.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa fim mai buni.

Multumesc pentru cuvantul bun, milostiv, draga sora Antonia!
Domnul fie cu noi! AMIN+

Sau, poate, un joc de-al copiilor lumii...
Dincolo de multa curatie, copiii sunt si mare aspirator de dracovenii. Ca nu au, sarmanii, prevedere... Nici experienta incercarilor si ispitelor... De aceea consider ca, pur si simplu, viata nu-i pentru copii (singuri, lasati de capul lor), oricat de dur ar suna spusa asta.

Un copil fara Hristos e deja osandit la moarte.
Un copil fara protectia parintilor (si Parintilor), aidoma.

Hotarat lucru: inocenta si curatia, singure, fara Pastor protector, sunt mai degraba invitatii la moarte decat garantie a Fericirii.
"Cultul copilului" (si toate exaltarile de rigoare) dovedesc imaturitate si neintelegeri grave. Asa cred, sa ma iertati!

Nu stiu cum se face, dar de obicei se intimpla ca oamenii care au fost o vreme sluga la un om manios, devin la randul lor oameni maniosi.
Cum ar veni, un om manios adeseori este un om care la randul lui a fost sluga la un altul manios.
Deci eu cred ca nu aduce nimic bun sa fi sluga la un om manios, pentru ca exista riscul sa devii, la randul tau, unul. Ba chiar din contra, cel manios nu ii place cum se poarta tocmai pentru ca a experimentat lucrul asta din cealalta postura.
De ce insa oamenii adopta raul care ii face sa sufere (si apoi impropriat il propaga altora), este un mare mister pentru mine!

Poate tu, cu experienta intelegerii tale, sa ne lamuresti

Imi cer iertare ca vorbesc in pasareasca... (pentru adam000)
 

Un om devine manios atunci cand, intrind sluga la cel manios, gestioneaza relatia (tranzactiile) din starea de Eu Copil (adaptat, sugestionabil, in pozitia submisiva pe axa puterii - mecanismul principal aici este imitatia / preluarea necritica a modelului; tipic infantil).
Cand, insa, isi gestioneaza relatia din Adult
si cand a facut o re-parentare in Parintele normativ si protector (deprinzind valorile crestine si lasindu-se "lucrat" de toate slujbele, in special Sfanta Liturghie si Sf. Maslu), rezultatul e simplu: omul se smereste iar maniosul devine, cu vremea, bland si el.
Cu aceasta metoda au imblanzit cuviosii chiar si leii, nu doar pe maniosi!...

Dar deprinderea acestui mod de a trai se face, evident, cu anii.
Sa nu ne grabim, asadar, cu prea multe nelamuriri dintr-odata. Toate la vremea lor!

Nu stiu. Si eu am atatea momente in care nu am rabdare. Suntem prea stresati prea grabiti, prea superficiali si reci. Nu analizam, comunicam deficitar, nu intelegem, ne enervam mult prea repede si de mult prea multe ori. Ce putem sa facem? Sa nu mai incercam sa complicam lucrurile simple, sa iubim, sa asteptam, sa fim blanzi...

De multe ori e bine sa spunem mai intai o rugaciune sau sa numaram pana la 10, inainte de a da raspunsul. Ce atata graba, Ana draga?!?
Rugaciunea neintrerupta ne fereste de multe pericole si greseli personale.

Eu de obicei in scris nu am aceasta rabdare, precum si faptul ca interpretez gresit uneori. In comunicarea orala sunt foarte atenta.