Este evident ca pedeapsa cu moartea nu este incompatibila cu morala crestina. Sau, cel putin cu morala catolica, dupa cum am scris si aici.

Pe de alta parte, intrebarea cu adevarat dificila este daca (re)introducerea pedepsei cu moartea, desi nu ar fi imorala, ar fi, totusi, prudenta. Avand in vedere ca traim intr-o oranduire ciudata, in care justitia este adesea instrumentata politic si ideologic, o lume in care garantiile crestine asupa actului de justitie lipsesc, daca as fi legiuitor as sustine, mai degraba, abrogarea pedepsei cu moartea. In cazul ultimilor doi condamnati la moarte avem, evident, nu un proces just, ci un tiranicid. O rafuiala politica intre aparatcici cu mimarea justitiei. Riscul erorii judiciare, care a existat chiar in statele crestine (a se vedea cazul Ioanei d'Arc) a devenit, astazi, atat de mare, incat pericolul de a condamna la moarte in cadrul unor procese nedrepte este inacceptabil de mare.

Pro si contra pedepsei cu moartea
 

Intradevar, exista si riscul unor erori judiciare! Insa in cazurile evidente - cum a fost cu Ramaru si Stefanescu - cred ca a fost justa aplicarea pedepsei cu moartea!

Băi nene. Tu eşti Dumnezeu? Zi! Eşti?
Dacă nu eşti, cine eşti tu să ai drept de viaţă şi de moarte asupra cuiva?
O pedeapsă cu moartea NICIODATĂ nu e justă!

Cu Ramaru, de acord cu dv. Astfel de degenerati sunt un pericol, chiar si dupa gratii, fiindca nu stii care politician, in goana dupa voturi, ii gratiaza.

Dar Stefanescu ce crima a facut ? Condamnarea la moarte, daca exista, este o arma teribila a societatii impotriva celor care ii ameninta viata. Nu o poti indrepta contra oricarui potlogar, fie el si de calibrul lui Stefanescu. Aici, de fapt, este principalul pericol al pedepsei cu moartea: se poate ajunge la absurd, se poate ajunge a fi folosita impotriva cui nu trebuie.

Sunt in asentimentul tau Ioana.

Orice om, oricat de pacatos, impatimit... ar fi este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Atata timp cat omul este in viata chipul si asemanarea lui Dumnezeu nu pot fi distruse in totalitate si iremediabil.

Consider ca egoismul, egocentrismul, mandria si neputina noastra omeneasca ne indeamna sa luam solutii extreme de condamnare la moarte ("justificata de diferite motive") a fratilor nostri oameni (indiferent de rasa, religie, nationalitate etc).

Sunt de parere ca oamenii care reprezinta un pericol social trebuie tratati adecvat si daca se vindeca (precum leprosii tamaduiti de Hristos) sa fie reintegrati in societate, iar daca nu sa fie impiedicati sa faca rau semenilor prin diverse metode, insa nicidecum prin mutilare (taierea mainilor hotilor, castrarea pedofilolor etc) ci prin privarea de libertate in scopul si speranta tamaduirii celui in cauza.

"Mila voiesc iar nu jertfa" spune Domnul.
Oamenii au nevoie de iubire, de tamaduire si nu de osandire la moarte... caci "cel fara de pacat sa arunce primul cu piatra".

Asa cum spune Ioana cine ar putea pune in aplicare sentinta? Rezolvarea electronica a executiei nu exclude persoana umana care "apasa pe buton".

Sfintii purtatori ai harul Duhului Sfant vindecau si vindeca oameni cuprinsi de cele mai cumplite patimi, pacate... atacuri demonice, blesteme, vrajitorii, juraminte strabe... caci Dumnezeu spune: "nu voiesc moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu".

"Ce tie nu iti place altuia nu ii face".

Daca ne place sa fim iertati si sa ni se acorde sansa reabilitarii apoi sunt de parere ca asa trebuie sa procedam si noi nadajduind nu in noi insine ci in dragostea si conlucrarea cu harul lui Dumnezeu spre a face voia Lui.

Doamne ajuta.

Ramaru a fost un om bolnav. Inainte de executie, intrebat fiind care ii este ultima dorinta a spus: "vreau sa traiesc".

"Dar nu doar asupra leprei din vechime trebuie sa ne oprim noi cei de astazi, ci si asupra pacatelor din cauza carora ne separam sau dam uitarii pe semeni. Daca cei bolnavi de lepra aveau constiinta bolii si cereau ca ceilalti sa nu se apropie de ei, astazi, multi dintre noi nu-si mai vad pacatele si ii cheama si pe ceilalti sa devina partasi la ele.

Daca multi dintre noi, cei bolnavi de lepra sufleteasca, am avea ocazia de a ne intalni cu Hristos asa cum s-au intalnit cei zece, oare L-am recunoaste pe Hristos ca avand putere sa ne vindece? Ma tem ca din cauza necredintei, am crede ca este un simplu om. Iar daca ni s-ar arata in chip minunat ca este Fiul lui Dumnezeu, nu I-am cere mila, vindecare, asa cum au facut cei din vechime. L-am lua la intrebari: de ce suferim, cat mai are de gand sa ne tina intr-o astfel de stare etc. I-am atrage atentia ca nu-I pasa de noi. Iar daca ne-ar spune ca trebuie sa ne aratam preotilor, oare am merge cu credinta cu care au mers cei zece? "
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...si-128305.html

gândiţi-vă la mulţimea erorilor judiciare di justiţia română a ultimilor 20 de ani.
cazul Tundrea este cel mai cunoscut.
cine ştie, poate ar fi fost condamnat la moarte, dacă legea o permitea.
iar în SUA, cazurile de eroare judiciară sunt cu duiumul.
din păcate, multe sunt descoperite la ani dupa execuţia "vinovatului".
în aceste cazuri stai şi te gândeşti, care drama este mai mare. a victimei? sau a celui care desi şi-a susţinut în ani de procese nevinovăţia, este condamnat la moarte şi executat, ca după câţiva ani cineva să reia ancheta, să redeschidă procesul şi,să-l declare nevinovat?

Stau putin si ma gandesc, daca aplicam "dinte pentru dinte", reinvie persoana omorata daca faci la fel cu criminalul? Sau unul este omorat in chinuri si agresorului i se face o injectie mortala? Se compara? Sunt de acord in schimb cu niste pedepse mult mai dure ca sa se sfarseasca odata atatea atrocitati ca sa nu mai aiba pofta sa recidiveze. Cum sa nu iti dea in cap X sau Y daca stie ca merge la inchisoare sta 3 ani si este eliberat? Sau cum sa nu te agreseze ziua in amiaza mare cand stie ca nimeni nu intervine? Oamenii ar trebui sa fie mai uniti.

-eu as mai include:SATANISTI(MASONI,COMUNISTI,SATANISTI DE ORICE FEL...),VRAJITORI CARE OMOARA SUFLETUL SI PSIHICUL OAMENILOR; NU ZICE NIMENI NIMIC DE ACESTI CRIMINALI DE SUFLET,DE MINTE,DE PSIHIC... ?