Simt nevoia, mă iertaţi, să postez din nou linkul:
http://www.youtube.com/watch?v=twcUw8RBgw8

Sfântul Simeon ne povăţuieşte la o cercetare însoţită de căinţă şi rugăciune de cerere, cu multă umilinţă.
Se poate însă întâmpla ca cercetarea să fie cu duh de încântare/mulţumire de sine. Deşi intenţia este bună, omul nevrînd să lase ziua fără să se verifice pe sine, apare ca o umbră, ca un nelipsit companion, duhul narcisist al valorii personale. Prin lentila unei egofilii care denotă neconştientizarea nimicniciei proprii, faptele personale se văd altfel decât prin lentila cugetării smerite, a duhului umilit. Omul trage la îndreptăţire de sine şi îşi caută scuze înaintea Domnului, circumstanţe atenuante...

Eu am sesizat că, pe măsură ce mintea se obişnuieşte cu umilinţa ţinerii la rugăciune (împotriva căreia mereu se-împotriveşte ceva în om, măcar din când în când, de nu cumva mai toată vremea...), atât cercetarea de sine cât şi strigarea către Dumnezeu îşi schimbă coloritul, nuanţele.
Asemenea, când prin harul Domnului cercetarea şi rugăciunea sunt însoţite de post, schimbarea duhului e şi mai accentuată.
Uneori ţâşneşte ca o săgeată un dor aparte, o tendinţă vie, irezistibilă de însingurare... Să pleci, să te ascunzi, să fii lăsat în pace de toată gâlceava inutilă şi dăunătoare a lumii, să te dai liniştirii, în cămara ta... Uneori ai vrea să pleci tare departe... Şi pentru multă vreme...

Apare însă o problemă, pe care apărătorii dreptei credinţe o subliniază mereu pe forum. O expun imediat:

Sau mai bine aştept, deocamdată...:)

Să cercetăm mai bine faptele noastre


„Lasă-l tu pe Iuda, întoarce-ţi mai degrabă luarea-aminte asupra ta şi îngrijeşte-te să scapi de soarta lui amară"


În locul nemulţumirii împotriva lui Iuda, a început să renască temerea pentru mine însumi, şi glasul lăuntric mi-a grăit: „Lasă-l tu pe Iuda, întoarce-ţi mai degrabă luarea-aminte asupra ta şi îngrijeşte-te să scapi de soarta lui amară". Cu acest îndemn, fraţilor, mă înfăţişez şi eu vouă. Acum, însă, zic: să-1 lăsăm pe Iuda. Să cercetăm mai bine faptele noastre, ca să curăţim din viaţa noastră tot ce poartă vreo trăsătură a caracterului lui Iuda - şi prin aceasta să scăpăm de pedeapsa cerească ce a căzut asupra lui.

Sf. Teofan Zăvorâtul