Printesa germana Elisabeta Fiodorovna devine sotia unui mare duce rus, se converteste la Ortodoxie, ajunge vaduva, apoi stareta si, in final, martira. Moastele ei se afla in Tara Sfanta:

,,Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna a Rusiei (Elizabeth Feodorovna Romanova, în rusă Елизавета Фëдоровна Романова), (1 noiembrie 1864 – 18 iulie 1918) a fost prințesă germană care aparținea Casei de Hesse și soția Marelui Duce Serghei Alexandrovici al Rusiei, al cincilea fiu al Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a Mariei Alexandrovna de Hesse. Sora mai mare a Alexandrei, ultima împărăteasă a Rusiei, Elisabeta a devenit faimoasă în societatea rusă pentru frumusețea ei, farmecul și lucrurile bune care le făcea pentru săraci.''

Cititi continuarea mai jos:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_D...eta_Fiodorovna

Merita citita si cartea in care se povesteste despre viata ei. E uimitoare.

Maica Thereza, personalitate devenita notorie prin sprijinul dat de Papa inca din 1950, prin faptul ca i s-a decernat Premiului Nobel, primea subventii din toata lumea. Retine acest lucru. si nu a facut totul singura, cu a ajuns sa aiba 4500 de surori, care o ajutau.
Nu cred ca Pr. Tanase s-ar opune adoptiei, daca cineva s-ar arata dispus sa adopte din acei copii. Dealtfel, copiii locuiesc cu parinti maternali in case ridicate special pentru copii.

Ce fac preotii amintiti? Colecteaza copii? Sophia, depui vreun efort cand scrii sau esti pur si simplu spontana?

Maica Tereza este produsul unui marketing de cea mai inalta calitate si a unor resurse economice cum nu intalnesti in intregul Rasaritul(bisericesc) la un loc.
(asta fara sa sustin ca ea nu a fost un om bun, nu stiu daca a fost sau nu)

Nu stiam acest lucru, am citit acum ca tatal sau a fost aroman, numele ei fiind Agnes Goncea Boiagiu. Tatal sau a murit cand era mica si de aceea a fost crescuta apoi de mama sa si rudele din partea acesteia, care erau catolice (bineinteles ca tatal era ortodox). Aici e un articol: http://www.jurnalulbtd.ro/articol-Ro...a-15-2304.html
Chiar ea a pomenit de radacinile sale romanesti cand a fost in Romania.
In corespondenta ei s-a gasit ca avea uneori indoieli asupra credintei, dar nu doar asupra unei invataturi, se indoia chiar de existenta lui Dumnezeu in unele momente. Corespondenta sa a fost adunata intr-un volum chiar de un apropiat al sau, care a si propus-o spre beatificare. Spunea ca vrea sa arate ca desi trecea prin aceste crize ea avea puterea sa se ocupe de activitatea sa misionara. De exemplu unul din citate: "Unde este credinţa mea, în adâncul meu, unde nu este altceva decât gol şi întuneric, Dumnezeul meu, cât de dureroasă este această suferinţă necunoscută, nu mai am credinţă. Dacă există un Dumnezeu - îi cer iertare pentru momentele în care încerc să mă întorc spre Paradis".
Pe de alta parte, de curand a aparut un studiu amplu al unor istorici. Se arata ca desi ordinul primea sume mari de bani doar o mica parte ajungeau la cei carora le erau destinati. Citez dintr-un articol: " In 1991 revista germană Stern scria că doar 7% din donaţiile făcute Fondului Maicii Tereza merg spre activităţi caritabile."
A fost beatificata pe baza unei presupuse minuni. Citez: "…După moartea ei, Vaticanul a decis să renunţe la perioada de aşteptare obişnuită, de cinci ani, pentru a deschide procesul de canonizare. [Nota autorului: După câte îmi amintesc, a durat doar un an.] Miracolul atribuit Maicii Tereza a fost vindecarea unei femei, Monica Besra, care suferea de dureri abdominale intense. Femeia a declarat că s-a vindecat după ce i-a fost pus pe abdomen un medalion binecuvântat de Maica Tereza. Doctorii ei aveau altă părere: chistul ovarian şi tuberculoza de care suferea femeia au fost vindecate de medicamentele pe care i le-au administrat ei. Cu toate astea, Vaticanul a tras concluzia că a fost vorba de un miracol."

Posibil să fi avut şi puteri nebănuite, dar depinde ce fel de puteri nebănuite. Tare mi-e teamă că modul superstiţios al înţelegerii credinţei se manifestă, iată, nu doar cu privire la poze "ortodoxe" cu tot felul de "fiinţe de lumină", ci şi cu privire la "puterile nebănuite" ale Terezei. A ştiut şi ea cum să se orienteze prin viaţă ca să nu se îmbolnăvească; logica, asta este "puterea nebănuită" pe care a avut-o Tereza pentru a nu se îmbolnăvi şi ea de bolile celor pe care îi îngrijea.

Eu cred (aproape ca am convingerea) ca sunt oameni carora Dumnezeu le da o misiune in viata, dar si puterea de a le rezolva.
Nu stiu despre ce logica vorbesti aici.
Ea nu avea studii, mai ales nu de medicina.
Era micuta si firava, putea foarte bine sa se imbolnaveasca de boli molipsitoare, dar si sa cada epuizata de efortul fizic si sufletesc.
Ea nu prea manca. Adunau hrana si dadeau la cei saraci. Mai ales orezul era hrana lor.
A fost bolnava de inima si nu mai stiu ce si totusi a muncit mult.
Eu de minunile facute nu stiu. In Aceasta biografie pe care am citit-o nu se spune de asa ceva.
Iar despre fondurile donate iar nu se scrie. Se scrie ca a folosit totul pentru saraci, ca a cosntruit multe asezaminte.
Scrie de felul in care a reusit sa cucereasca si convinga spre fapte bune conducatorii multor tari.
Mai scrie (si fosta maica din ordinul ei, pe care apoi la parasit) despre saracia in care dorea sa traiasca. Dorea sa fie la fel cu cei mai necajiti si saraci. Nu accepta nimic in plus. Doua sariuri, atata avea personal.

Acum eu spun din cele citite. Adevarul nu-l stim noi, ci numai ea.
Nu stiu la ce marketing va referiti si cine si ce interes avea cu aceasta femeie.

Vorbesc despre logica simplă, elementară şi sănătoasă. Aia care te ajută în tot felul de împrejurări. Nu trebuie să ai studii avansate de geografie ca să îţi dai seama că dacă ai nimerit pe marginea unei prăpastii, nu trebuie să te arunci în ea.

Fiecare persoană are o misiune de la Dumnezeu în viaţă.

Ce n-ar fi dat să stea şi ai noştri "pe stradă", da' iaca au stat în gherle, cu adevărat "leprozerii" de duh bolşevic! "Au coborât" destul, ocrotindu-ne duhovniceşte, căci pe grumaji şi umeri sfinţi ne-am ridicat noi, cei care "încălecăm" pe cele sfinte cu îndreptăţirea copiilor răzgâiaţi care se joacă "de-a călarelea" pe spatele taţilor.

Despre Maica Tereza n-am căderea de-a vorbi, însă modul în care doriţi să faceţi hagiografii din viaţa ei, delimitând o strădanie de alta, un ajutor de altul, e cel puţin curios. Ortodocşii nu zîmbesc în postere şi nu primesc premii pentru pace, da' ăsta să fie prilej de sminteală?! Mno, haideţi!