Nu stiu, am sa intreb.
Nu am mai auzit pana acum ca ar fi pacat.
Omul se tanguie de multe, si chiar daca altuia i se pare ca e aiurea poate omul chiar are un of pe care il marturiseste lui Dumnezeu.

Nu stiu daca iti dai seama dar "demonstratia" ta e "logica" circulara.

"Altfel" inseamna "alternativ" sau "complementar"?

Complementar, evident.

Iertarea prin rugăciune acum. Astăzi, nu mîine, nu la viitoarea întîlnire cu preotul. Și prin preot se iartă păcatele, dar și prin rugăciunea particulară.

Sfîntul Ioan Gură de Aur - Scrieri / Omilii la Matei

”Să mergem, dar, şi noi după Hristos, că şi noi avem multe boli sufleteşti, pe care vrea să ni le vindece înainte de-a I-o cere. Că pentru asta vindecă bolile cele trupeşti, ca să izgonească pe cele sufleteşti. Să ne ducem, aşadar, la El! Să nu-I cerem nimic pămîntesc, ci iertare de păcate! De-I cerem cu sîrguinţă, ne împlineşte şi acum cererea noastră.”

Un interviu audio cu Parintele Savatie, ce trateaza si subiectul topicului, in care se lamuresc multe lucruri importante.
http://www.youtube.com/watch?v=BQDRzeA-PMk

Ekaterina,

M-aș bucura dacă ai puncta cîteva din ideile prezentate care vorbesc la subiectul de față. Aici nu prea pot asculta nici la serviciu, nici acasă o conferință de o oră.

daca se ia un citat al unui sfant rupt din context si bineinteles fara sa aratam cui raspunde Sfantul, sau la care parte a Scripturii raspunde Sfantul explicand , iata, cum intelegem complet aiurea.

Citatul de mai sus, nu se refera la iertare de pacate fara spovedanie, ci se refera la Cuvintele Scripturii din Matei Cap. IV pe care o talcuieste. Iata ce spune la Matei cap. 4.

"12. Şi Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea.
13. Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali,
14. Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice:
15. "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;
16. Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit".
17. De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.
18. Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari.
19. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.
20. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.
21. Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat.
22. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El.
23. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.
24. Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca.
25. Şi mulţimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan."

Iar Sf. Ioan Gura de Aur spune:

"Să mergem dar şi noi după Hristos, că şi
noi avem multe boli sufleteşti, pe care vrea să ni
le vindece înainte de-a I-o cere. Că pentru asta
vindecă bolile cele trupeşti, ca să izgonească pe
cele sufleteşti. Să ne ducem aşadar, la El ! Să nu-I
cerem nimic pământesc, ci iertare de păcate ! De-I
cerem cu sârguinţă, ne împlineşte şi acum cererea
noastră.
Atunci vestea despre El s-a răspândit în
toată Siria (Matei 4, 24); acum în toată lumea.
Sirienii, când au auzit că vindecă pe îndrăciţi, au
alergat la El, dar tu, care ştii cu mult mai bine
decât sirienii puterea lui Hristos, tu nu te scoli, tu
nu alergi ? Sirienii îşi părăseau ţara, prietenii şi
rudele, dar tu nu te înduri nici casa să ţi-o
părăseşti, ca să te duci la El şi să primeşti cu mult
mai multe daruri ? Dar, mai bine spus, nici asta nu
ţi-o cer, ci-ţi cer numai să-ţi laşi răul tău obicei !
Chiar rămânând acasă poţi uşor să te mântui cu
toţi ai tăi ! Când ni-i bolnav trupul, facem totul şi
ne zbatem ca să scăpăm de suferinţe; dar când ni-i
bolnav sufletul, amânăm şi nu ne sinchisim. De
aceea nu scăpăm nici de bolile trupeşti, pentru că
pentru noi sunt fără importanţă cele necesare, iar
cele fără importanţă, necesare. Lăsăm izvorul
păcatelor şi curăţim râurile. Că pricina bolilor
trupeşti este păcatul cuibărit în suflet a arătat-o
slăbănogul de treizeci şi opt de ani (Ioan 5, 2-15),
bolnavul coborât prin acoperiş (Luca 5, 18-25),
iar înainte de toţi Cain (Facere 4, 8). Dovezi
despre adevărul acesta găseşti câte vrei şi unde
vrei. Să secăm dar izvorul păcatelor şi vom opri
toate pâraiele bolilor trupeşti. Nu vei pune capăt
numai bolilor, ci şi păcatului mai mult decât bolii,
pe cât este sufletul mai bun decât trupul.
Să ne ducem dar la Hristos şi acum; să-l
rugăm să ne întărească slăbănogitul nostru suflet;
şi lăsând la o parte toate cele trupeşti, să-I vorbim
numai de cele duhovniceşti. IIar dacă le vrei
neapărat şi pe cele trupeşti, îngrijeşte-te de ele
după cele duhovniceşti. "

Este indemnul Sfantului de a se trezi oamenii, de a se pocai, de a se indrepta spre Biserica, de a nu mai fi caldicei cum sunt si astazi multi, de a trai crestineste. De aceea este comentariu la Matei cap. IV pentru ca acolo se arata ca pana si sirienii credeau in tamaduirile minunate ale lui Hristos. Nicidecum nu este indemnul de a nu mai marturisi pacate prin taina spovedaniei.

este un indemn si chemare de a veni in Biserica lui Hristos unde putem primi iertare de pacate. Adica fa-te crestin sau daca esti, traieste crestineste si pocaieste-te daca voiesti sa iti fie iertate pacatele si sa te mantui.

Este vorba despre Omilia XIV din Omilii la Matei.

In omilie, in continuare, se vorbeste despre pacat si despre constientizarea pacatului, despre darul vederii pacatelor si despre chemarea la pocainta, indreptare si curatire a sufletului. De aceea spune Sfantul:
" Nimeni din cei care nu si-au sters aici pe pamant pacatele, nu poate scapa dincolo de pedeapsa. , ci, dupa cum cei din inchisori sunt dusi cu lanturile lor la tribunal, tot asa toate sufletele, cand pleaca de aici sunt duse la infricosatorul scaun de judecata, avand in jurul lor fel de fel de lanturi de pacate.
Viata de aici nu-i deloc mai buna decat o inchisoare; ci dupa cum atunci cand intram in locasul acela ii vedem pe toti inlantuiti cu lanturi, tot asa si in lume, daca am indeparta tot invelisul care acopera fata lumii si al oamenilor, am intra in viata fiecaruia, in sufletul fiecaruia, atunci am vedea ca fiecare este inlantuit cu lanturi mai grele, decat cele de fier.; dar mai ales daca ai intra in sufletele bogatasilor ai vedea ca atat sunt mai inlantuiti cu cat sunt mai bogati. dce bine ar fi de ai putea citi gandurile sufletului lui! I-ai vedea sufletul nu numai inlantuit ci si murdar, intinat si plin de stricaciuni." (pag.171)

Nu mi-am propus să comentez analiza lui la tot capitolul, ci doar să subliniez ideea Sfîntului care ne arată simplu că dacă Îi cerem Lui Dumnezeu cu credință iertarea păcatelor, El ne iartă pe loc, acum, nu mai tîrziu. Ori noi ne rugăm zilnic cerînd iertarea, dar oare și credem că Hristos ne iartă?

Asta am vrut să arăt, nu am vorbit împotriva Spovedaniei. Spovedania are rolul ei important în viața creștinului, dar rugăciunile zilnice din Biserică și din afara ei au și ele scopul de a ne curăți și mîntui sufletele pe moment, pînă ce următorul păcat ne desparte iarăși de Dumnezeu, după care cerem iară și iară iertare pe care o primim din nou și tot așa pînă la moarte.

Spune-mi, te rog frumos, cînd te rogi Lui Dumnezeu să te curățească de toată întinăciunea, să mîntuiască sufletul tău, să curățească păcatele tale, să-ți ierte fărădelegile, să-ți vindece sufletul șamd, crezi tu din toată inima că Dumnezeu te iartă / curățește / vindecă?