Am avut si eu o colega carismatica penticostala ce sustinea ca nu e igienic sa ne impartasim cu aceiasi lingurita pentru ca putem lua diferite boli. Pentru numele Domnului, de ce intrati pe acest site daca nu sunteti ortodox si nu suportati ortodoxia? Ca sa va bateti joc prin intrebarile d-voastra si sa ne denigrati? ce alt motiv ati avea?

Nu e destul ca sunteti ratacit, mai voiti sa rataciti si pe apropiatii d-voastra.

Sa se supuna daca acesta tine credinta corect, nu daca e ratacit!

Nimic nu este obligatoriu în Biserica lui Hristos, fiindcă "unde este Duhul Domnului, acolo este libertate" (II Cor 3, 16). De aceea, fiecare dintre noi, persoane unice fiind, Îl cinstim pe Dumnezeu aşa cum ne spune inima, conştiinţa, simţirea... în funcţie de personalitatea noastră, de convingerile noastre, de modul specific al fiecăruia dintre noi de a se manifesta.
Nu cunosc situaţia dvs şi, de aceea, îmi este dificil să o înţeleg. Bazându-mă strict pe mesajul dvs (posibil ca situaţia să fie mult mai complicată decât aţi descris-o, nu ştiu), cred că o relaţie autentică de comuniune nu poate fi ruptă doar pentru că cei care o trăiesc au, în anumite privinţe, opinii diferite, obişnuinţe diferite sau modalităţi diferite de a-şi trăi şi mărturisi credinţa. Tocmai în ceea ce observăm că celălalt ne este diferit, putem iubi unicitatea sa indestructibilă. Dacă i-am iubi doar pe cei care ne împărtăşesc întru totul modul de gândire (ceea ce, din fericire, cred că nu există: 2 persoane care să gândească şi să se manifeste exact la fel), atunci dragostea noastră ar fi egoistă, narcisistă: ne-am îndrăgosti de oglinda ce ne reflectă chipul.
Dacă sunteţi de acord cu cinstirea icoanelor (aşa cum aţi scris în primul mesaj), atunci în aceeaşi venerare neidolatră se încadrează şi sărutarea lor. Nu este obligatorie, aşa cum nici evitarea sărutării lor NU este obligatorie şi nu poate fi impusă nimănui.
Dacă soţia are o modalitate de închinare diferită faţă de dvs, atunci înseamnă că sunteţi persoane complementare şi e minunat să vă iubiţi aşa cum sunteţi, respectându-vă unul celuilalt convingerile, căci nu iubim persoanele pentru ideile lor, ci putem preţui o idee (chiar una pe care nu o înţelegem şi nu o putem asuma la nivel raţional) de dragul unei persoane.
Este ca şi în cazul relaţiei noastre cu Dumnezeu (suprema relaţie de comuniune iubitoare pe care El i-a învrednicit pe oamenii cei muritori şi păcătoşi s-o râvnească şi s-o poată trăi): nu ar fi corect să spunem că-L respectăm pe Hristos pentru învăţătura Lui, ci credem în El ca Persoană, pentru El Însuşi şi-I primim întru totul învăţătura de dragul Persoanei Sale, Persoana lui Hristos fiind de o importanţă incomparabil, infinit mai mare decât învăţătura Sa.

Chiar aşa să fie? "Nimic ne e obligatoriu"? Măi să fie! Şi aici nu mă refer la subiectul concert, tocmai pentru că "nimic" se referă la tot.

Da, cred şi susţin că nimic nu este obligatoriu în relaţia cu Dumnezeu: El nu ne constrânge nici să-L iubim, nici măcar să credem în adevărul existenţei Sale.
Morala creştină nu operează cu noţiunile de obligatoriu vs. opţional, ci cu valoarea supremă a binelui vs. maladia spirituală a răului.
Nu putem spune: "este obligatoriu să-L iubeşti pe Hristos", ci "este BINE să-L iubeşti pe Hristos".
Dacă religia ar fi fost obligatorie, atunci Tatăl nostru nu ne-ar mai fi adresat îndemnul plin de iubire: "alege viaţa"!

"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi."

Ş-atunci, dacă nu respectăm cele sus-spuse şi ne tot întoarcem buzunaru' când pe faţă, când pe dos, arătându-i Domnului Dumnezeului nostru, ca unui precupeţ, că nouă ne arde de tocmeală şi nu suntem dispuşi să răsturnăm punga cu "talanţi" pe masă, de ce ne trecem "ortodox" ca normă de prezentare, şi nu scriem apăsat "mâglisitor new age" spre a nu mai exista echivocităţi în înţelegere?

1.Cultul cinstirii icoanelor in Biserica noastra a fost stabilit odata pentru totdeauna la sinodul VII-lea ecumenic, unde Sfintii Parinti au ajuns la concluzia, sigur luminati de Duhul Sfant, ca: cinstirea iconelor nu este idolatrie. Insa cultul cinstirii icoanelor este prezent in Sfanta noastra Biserica inca din primul veac crestin. Chiar Mantuitorul a fost primul care a zugravit prima icoana, cunoscuta in Traditie ca "Sfanta Mahrama", pe care si-a lasat chipul Sau intiparit. Mai apoi, cunosteam de asemnea ca Sfantul Apostol Toma a pictat 12 icoane ale Maicii Domnului pe care le-a impartit celor 12 Apostoli. Iata deci, cat de vechi si ce radacini are cultul cinstirii sfintelor icoane in Sfanta noastra Biserica.
Insa multi eretici au condamnat acest cult, aducand multe contestatii, iar cea mai utilizata fiind asa zica incalcare a poruncii a II-a din Decalog. Sigur, acesta este o desartaciune, fiindca noi nu ne inchinam materialului din care este confectionata icoana, ci celui pe care il reprezinta, adica un chip sfant. Nu ne limitama doar la latura materiala a icoanei, ci ne ducem mai departe, la dimensiunea spirituala a acesteia. Icoana este purtatoare de sfintenie si de har, prin ele revarsandu-se harurile lui Dumnezeu. Si avem icoane facatoare de minuni, icoane care plang care nimeni nu le poate contesta. Deci, ele fiind sfinte, sfintesc si pe cei care se inchina in fata lor. Sfintele icoane, mai sunt cunoascute si ca fiind "biblia celor necunoscatori de carte", iata deci ca au pe langa scopul dea ne sfinti, si scop pedagogic. Dumnezeu, prin porunca a II-a interzice inchinarea la idoli, pai oare sfintii sunt idoli? NU! Daca mergem si mai adanc in miezul problemei, vom vedea ca Dumnezeu da porunca lui Moise sa faca doi ingeri pe Sfantul Chivot...
Acesta este in mare cultul sfintelor icoane care sunt atat de cinstite in Biserica noastra Apostoleasca si Soborniceasca.

2. Nu am auzit pe nimeni sa se fi imbolnavit ca a sarutat sfintele icoane, ci din contra, am auzit ca s-au vindecat de neputintele si patimile lor.

Nu ne obliga nimeni sa sarutam icoanele.
Acesta aceste o "obligatie" transata de Sfanta Biserica, la sinodul al VII-a ecumenic pentru a cinsti sfintele icoane, iar un mod de cinstire al lor este ale saruta cu credinta.
Biserica Ortodoxa promoveaza cultul icoanelor, de aceea se face procesiuni cu icoanele, de aceea le picteaza pe peretii bisericilor s.m.a.d

Luca este cel despre care spune traditia ca ar fi pictat icoanele respective,Toma a fost retinut in istorie pt alte motive :)

Imi cer scuze, Sf. Luca a pictat cele 12 icoane ale Maicii Domnului. M-am grabit, sa-mi fie cu iertare.