Legatura cu subiectul fiind..care?

Ca si el a avut probleme cu propriul episcop care nu era de acord cu ce scria el. El a continuat sa scrie drept care episcopul l-a persectuat in diverse feluri.
A avut probleme si cu KGB-ul (sau cum se mai numeste acum) pentru ca nu placea puterii iar moartea lui nu este clarificata (cel care l-a asasinat era un tanar dezechilibrat dar se presupune ca a fost pus - sua tratat ca sa devina violent).
Exista din pacate legatura intre faptul ca a displacut KGB-ului si ca displacut episcopului - in Rusia.
Dar i fine, nu, probabil nu are legatura - numitorul comun era intrebarea daca este drept / crestinesc sa ne opunem unui episcop caruia de fapt ii datoram ascultare.
Sa ma iertati daca am deturnat discutia, puteti sa ignorati ce am scris.

Sunt întru totul de acord cu Fani71!!!
Toate mesajele ei sunt foarte pertinent argumentate, în duhul evanghelic al dreptei socotinţe sau, cum îmi place mie să spun, al gândirii critice creştine. :)
Întrebarea mea (recunosc, este, de fapt, o provocare...) se adresează celor care consideră ascultarea necondiţionată drept virtute, bine moral intrinsec şi, implicit, socotesc nesupunerea drept păcat.
Dacă neascultarea, disidenţa, reprezintă un păcat în sine (indiferent de împrejurări), atunci datele pe care le-am menţionat despre acel monah sunt suficiente:
se află în neascultare faţă de superiori; ergo: trebuie pedepsit.
Dacă veţi spune aşa, însă, vă voi dezvălui identitatea persoanei puse în discuţie... şi atunci... veţi fi tentaţi să vă retrageţi afirmaţia. :)
Doar că nu veţi putea face aceasta decât acceptând principiul potrivit căruia valori creştine autentice sunt libertatea de conştiinţă şi discernământul duhovnicesc, iar NU OBEDIENŢA.
Şi nu, nu-i nici din BOR monahul cu pricina şi... nici măcar nu trăieşte în epoca noastră.
Doar că el şi-a dorit conştiinţa a fi liberă întru Hristos, iar nu supusă unor instituţii.
El a iubit o Persoană, n-a idolatrizat o serie de legi.
Şi totuşi, a făcut... neascultare atât faţă de autorităţile eclesiastice legitime, cât şi faţă de cele civile.
Cum rezolvăm problema?
a. Îl excomunicăm pe monahul disident?
b. Acceptăm ideea că ascultarea necondiţionată nu este o valoare creştină?
c. Păstrăm principiul ascultării necondiţionate şi, totodată, spunem că monahul nu a păcătuit şi, deci, încălcăm principiul noncontradicţiei din logică?
a, b sau c?

Laura, nu o fi cumva vorba de sf. Maxim Martusisitorul? ;-)
Multumesc pentru apreciere.

M-aţi dat de gol... :)
Aşa este. :)
Dumnezeu să vă binecuvinteze, Fani şi vă felicit din toată inima pentru toate mesajele pe care le postaţi aici, pe forum (mesaje din care am avut multe de învăţat)!

Pai sa-l luam si pe Luther sa-l punem in contextul asta.
Se incadreaza?
De ce nu?

Nu, pentru ca nu ajunge un singur criteriu pentru dreptate si adevar - si sfintenie .. Nu trebuie nuai curaj, si inteligenta, si cunoastere, trebuie si smerenie, mai ales.
Asta inseamna dreapta socotinta.

Sf. Maxim Marturisitorul? pai nu ai spus ca este vorba de cineva din trecut, eu una am crezut ca te referi la o situatie contemporana. Bravo celor mai rezervati in aprecieri.

Asta era si ideea, sa induca in eroare pe cei care se grabesc sa judece.

Foarte disputabil daca Luther le avea sau nu.
Adica un neoprotestant nu are nici un dubiu in privinta asta.

Rupta din context si expusa situatia la modul abstract, fara detalii concrete, ca in prima postgare de pe acest topic, iarasi ai putea zice "Nu cumva e vorba de Sf. Maxim Marturisitorul?"
UPS, nu ..era Luther.

Si la fel de bine si smerenia Sf. Maxim Marturisitorul se poate pune sub semnul intrebarii.
Iar la vremea respectiva nici macar nu avea titlul de sfant.