Problema este următoarea: "imi doresc sa mor, dar pentru ca pentru ca am un dram de credinţă, aş prefera un accident".
Întrebare: Dacă aş muri într-un accident neprovocat de mine şi am făcut totul pentru a-l evita, mă numesc sinucigaş?

Răspuns: să-ți fie rușine!

Sa ne amintim de sfintii martiri crestini care dadeau un sens mortii lor. Mureau pentru ca-l marturiseau pe Hristos si deveneau sfinti mucenici. Desigur, in astfel de cazuri, era suficient sa-L marturisesti pe Hristos, caci de restul se ocupau altii...

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...iu/#more-72442

Cati dintre noi am fi in stare sa acceptam sa fim mancati de lei daca-L marturisim pe Hristos?

Cred ca nici unul. In schimb cred ca unii dintre noi mai degarba am prefera sa murim pentru propria noastra mandrie. Cei care participa la curse de masini, oare nu prefera sa-si riste viata, decat sa piarda cursa?

Buna remarca. Un parinte spunea ca, daca nu-L avem pe Dumnezeu in inima noastra, locul respectiv nu ramane liber, ci este ,,ocupat'' de ,,altcineva'', adica de necuratul. Asadar, mandria, patima lui Lucifer, care este mama multor patimi este ca o ciuma in zilele noastre. Ciuma distruge trupurile,iar mandria, aceasta ciuma spirituala, distruge sufletele, cauzandu-le moartea.

Nu vad ce cauta in aceasta discutie martirii intru credinta.
Aceea este o alta discutie. Ei erau altfel, Dumnezeu ii "coordona", era cu ei tot timpul.
Eu nu stiu cata frica aveau ei, ce ganduri. Erau singuri sau nu in viata lor (unii chiar isi lasau familii - vezi Sf. Adrian) si plecau la moarte. Nu stiu ce simteau si de ce o faceau.
Si dece totusi nu-i salva Dumnezeu. Nu stim multe, deci nu putem discuta asa despre ei.

Pe de alta parte sa nu uitam ca insusi Iisus a avut frica de moarte (vezi In Ghetismani, chiar pe cruce s-a simtit parasit de Tatal sau). Partea lui omeneasca.

Iar aparearea credintei s epoate face numai murind, ducandu-te la moarte? Eu asta nu inteleg. Pe unii i-a luat pe unde erau, dar altii au ales lupta.

Pentru mine credinta nu este compatibila cu lupta, cu razboiul, cu violenta.
Un crestin nu are voie sa se sinucida, dar nici sa omoare pe aproapele. Si atunci?

Ma intreb de unde vin oamenii pe acest forum (si nu numai) cu idei atat de aberante? Si de ce doresc moartea?
Chiar nu au cunoscut partea frumoasa a vietii?
Stiu ca este multa suferinta in ea, dar...

Si ma surprind cu atat mai mult aceste ganduri, cu cat nici nu stim bine unde ne ducem si ce va fi cu noi. Este doar o fuga de fapt. Fugim de viata
de pe pamant.

Cred ca toti avem frica de moarte. Nu stiu ce mecanisme se pun in miscare la sinucigasi, de capata atat curaj.

Eu ma intreb acei care se duc voluntari pe front in diverse tari si mor pentru cauze straine lor (ce are romanul cu probleme politice din alte tari de ex.) nu se cheama ca se duc la sinucidere?

O serie de ganduri si de intrebari...

Acum putem diseca asa intrebarea: 1. sa-ti odresti sa mori intr-un accident pt ca te-ai saturat de viata si vrei sa se termine mai repede; sau 2. sa mori intr-un accident, adica mai repede si mai putin chinuitor decat sa mori de o boala lunga si grea?

Stiu ca nu are legatura insa am si eu o curiozitate morbida: daca te certi cu ai tai si pleci de acasa, pe strada, intr-o noapte geroasa, si stai toata noaptea pe strazi si ingheti, pana dimineata, si mori, se considera sinucidere??? Sau pleci undeva, pe campuri, in padure, tot asa pe o vreme extrema (de rece sau de caniculara), fara mancare, fara apa, fara haine adecvate, si ratacesti cateva zile, pana cazi jos si mori, de hipotermie sau de insolatie, te gasesc peste o saptamana mancat de animale, se considera tot sinucidere, te mai baga in biserica sau nu? Am inteles ca si daca te gasesc cazut de la etaj e controversata treaba, risti sa te banuiasca de sinucidere.

Fallen, din cate stiu eu, daca nu exista o certitudine de 100% ca moartea a provenit prin sinucidere, se fac randuielile corespunzatoare oricarui crestin.
"Sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neinfruntat, in pace si raspuns bun la infricosatoarea judecata lui Dumnezeu sa cerem...!"

o carte care raspunde la preocuparile unora:



http://www.editurapatriarhiei.ro/ima...ii_noastre.jpg
Imagine marita

http://www.editurapatriarhiei.ro/pro...roducts_id=501

Motive posibile pt care sa-ti doresti moartea mai curand:
1) ti-e teama de probabilitatea foarte mare, dc mai traiesti mult, de a cadea in ispita, datorita neputintelor si greutatilor care apar cu timpul, si de a comite vreun pacat sau mai multe, grave, de neiertat (crime, avorturi, chiar sinucidere, nedreptatirea altcuiva, etc...);
2) te gandesti ca nu meriti sanatatea si viata lunga pe care le primesti, pentru ca nu esti suficient de inteligent si de bun pt a-ti ajuta semenii, ci, poate, din contra, esti o paguba si o povara...
3) iti doresti asta pt esti fie depresiv, fie necredincios ( si ti s-a urat de greutati si uraciuni, si fie nu-ti mai pasa de darurile care ti le-a dat Dunnezeu -viata, sanatatea, familia, etc, fie ti se pare ca nu-s de ajuns, mai trebuie ceva ca sa fie bine, si nu este...de ex iubirea, aprecierea celorlalti, etc....o sa spuneti ca nu iubirea celorlalti ne trebe noua, ci doar a lui Dumnezeu, si care se concretizeaza in aceeaca traim si suntem sanatosi ( atat cat suntem, cand nu mai suntem tre sa multumim ca am fost cat am fost, precum Iov...insa nu cred ca e vreunul din noi, atunci cand este respins de cei dragi, sa nu se intrebe " de ce, Doamne ?"( nu ma iei la tine, sau nu imi dai ce trebuie ca sa ie multumiti de mine si sa nu mai sufere nimeni din cauza neputintelor si greselilor mele, nici macar eu, sa nu mai am motive sa hulesc ?)