Nu ma obligă nimeni sa ascult ce muzica vreau.

Marea majoritare a celor ce îmi citesc postarea, ori nu înţeleg, ori nu au caraj sa răspundă.

Nu esti prea convingator domnule ATEU.
Cauti muzica religioasa, cauti, persoane religioase pe acest forum, cauti sa fii convins de existenta lui Dumnezeu. Numai ca nu cauti unde trebuie...pe Dumnezeu nu il cauti in exterior. De fapt poti sa-l cauti si in exterior dar sa nu te miri ca tot o tii cu declaratii de genul SUNT ATEU!
Si are legatura cu intrebarea ta. Starea de bucurie, de fericire (chiar si prin intermediul muzicii) vin cand nu esti in razboi cu Dumnezeu...este o lupta in tine.
Inteleg de ce esti ateu...nu incerc sa te fac sa crezi in Dumnezeu...numai ca poate ai fi mai fericit daca nu ai scoate chestia asta asa mult in evidenta (faptul de a fi ateu), cel putin declarativ...poti sa incerci pentru o perioada...desi la ispite mai mari cred ca intorci iar armele. Si o alta varianta de raspuns: poate e un mister de ce iti place muzica religioasa si misterul are farmec pentru ca e mister. Nu trebuie sa te simti ipocrit...Ateii poate considera ca totul e intamplator deci poate e un accident ca iti place muzica religioasa.

Reset
 

Resetez absolut toate comentariile de până acum. Toate cele peste 5700.
Aşaaaa .... Ce ar trebui sa scriu pentru a fi crezut ca sunt ateu? Sa încep sa înjur de Dumnezeu? Sa vă iau la înjurături?
Nu îmi stă in caracter.
Aşă ca ... DE CE NU SUNT CREZUT DE VORBĂ BUNA??? DE CE????

Trece-ma pe lista. Fan Sodom, Kreator, Turisas, Sabaton, Testament, Dimmu Borgir. Nu glumesc. Si nu, nu esti ipocrit: sufletul tau vrea acea muzica. Asa ca trupul o asculta prin urechi si creier, iar undeva, in karyonul tau cel mai adinc, ceva vibreaza la acele sunete. Nu degeaba e muzica de cult (indiferent de religie). Cum scria Mihnea, muzica de cult te pune in rezonanta cu "invizibilele".

Eu te cred ca esti ateu. Genul de ateu care, daca ar fi fost normativ, ideologic si politic vorbind, sincer, alta ar fi fost istoria umanitatii. Eu am o credinta..cum sa zic, sa iau c ao metafora acel ritual japonez, in care temple-machete sunt sparte de pamint, in nu stiu ce ritual al lor. Ei , asa sunt eu: cred la modul sceptic-zimbitor. Adica eclesiosceptic (la cita istorie a Bisericii am citit, din toate sursele posibile mie, era un rezultat previzibil), nu cristo/teosceptic.

Problema nu este daca esti crezut sau nu. Mai bine zis de ce ai nevoie sa fi crezut de cineva?

Acum, iti place sa asculti muzica religioasa poate pentru ca , mai de mult candva, ai cantat intr-un cor bisericesc. Gresesc?

Doi : raspuns posibil la intrebarea mea de mai sus. De ce ai nevoie sa fi crezut? Doresti sa provoci ca astfel tu insuti sa fii provocat. Cred ca inca esti cautator in subconsitentul tau, gesturile asta arata.

Stiu, te-ai saturat de asteptat si ai decis: reset.

Nu este ipocrizie ca asculti muzica religioasa. Cu atat mai mult cu cat te declari ceea ce esti. Ipocrizie ar fi fost sa fi ateu, sa te declari ortodox si sa asculti muzica religioasa ca sa intaresti prin fapte exterioare ceea ce vrei sa pari.

Poate ai fost ipocrit pana acum? Nu stiu, intreb.

Nu, colegul Dumitru73 nu este/nu a fost ipocrit. Si da, si in sufletul omului este loc pentru ceva gen "coincidentia oppositorum". Pe acelasi card, in telefon, am si Kreator, cam toata discografia, dar si Psalmii cintati de Sf. Manastire Vatopedi. Btw, Kreator (si cea mai mare parte din cei pomeniti de mine) NU cinta anti-Biserica/anti-moralitate/anti-Dumnezeu/etc.

Nu doresc sa provoc pe nimeni. Dacă cineva se consideră provocat, sa-mi răspundă.
Dobrin, de cunoastem de destul timp, încât sa cred ca îţi aduci aminte de povestirile mele de când eram cântăreţ de strana.

Si de ce nu mai credeti in Dumnezeu? Sau ati crezut vreodata?