....sa nu credeti ca deja ma vad in rai dupa felul de exprimare:P

adica tu crezi ca omul nu dispare, dar animalele si pasarile da? ce e creat nu mai poate sa dispara. Nu conteaza ca e om, pasare sau planta, e o energie mai puternica sau mai slaba si in nici un caz nu dispare! Toate se supun acelorasi reguli.
Eu sper ca in rai sa existe si pasari, si animale ca sa merite sa lupt sa ajung acolo. Daca mi-ar zice cineva ca ma intalnesc cu oameni daca as ajunge acolo, nu mi-ar pasa mai deloc si chiar nu mi-as da silinta sa ajung acolo, dar daca aud ca exista pasari , animale si plante care nu mai mor si nu mai au de suferit ca aici(fiind nevinovate), atunci chiar merita toate eforturile sa ajung acolo.
De fiecare data cand nu mai aveam nici un chef de viata si eram plictisita si satula pana peste cap de toti oamenii se intampla ca o minune sa imi apara un animal frumos in cale :catel , pisica, pasare nu conta ce, si ma gandeam ca merita sa mai traiesc macar numai sa vad din cand in cand o creatura superba si ca estetica si la comportament. Si ii inteleg perfect pe cei care spun ca e pustie viata fara animale.
Cred ca D-zeu a creat animalele ca sa invatam de la ele.

Iar daca vreti sa stiti care ar fi comportamenul corect al crestinului fata animale cititi pilda sfantului aluia ce traia in pustie si cerbul.
Venise un cerb infometat si de fiecare data ii manca toata mancarea (i se aducea de catre calugari paine si apa din cand in cand). Si fiind in padure, un cerb tot venea si i-o manca dar se apropia incet si cu frica ca orice animal salbatic.
Dupa mai multe intamplari la gen cand ramanea fara mancare, odata a iesti pustnicul si l-a prins furandu-i mancarea si de suparare l-a lovit usor. Cerbul a plecat si nu s-a mai aratat pe acolo. Atunci s-a gandit ca a gresit ca e o incercare de la D-zeu(cum fac toti sfintii) si s-a dus inspre directia aia de unde venea el cerandu-si iertare si plangand de cateva ori pana la un moment dat a aparut cerbul .
Si de atunci impartea mancarea cu el, si nu era nici singur.

Consuela, multumesc, mi-a placut mult ce ai scris.

Parintele Cleopa spune ca animalele si plantele nu au suflet, iar parintele Argatu zice ca au un fel de duh al lor.

Dar unde se spune ca dupa moarte acel suflet al lor daca mai exista, unde se duce etc. (Biblie, Sfintii Parinti ?).

Eu cred ca sunt niste fiinte create de Dzeu si trebuie sa respectam viata lor.

La mine pe geam vin zilnic la mancare pe langa pasarele mici si o pereche de porumbei
(de acum sunt cativa ani). Imi sunt asa de dragi. La noi in casa a existat intotdeauna o pisica sau doua, toate luate de mila, gasite pe strada, mici, amarite, infometate. Apoi tratate la doctor, deparazitate, mancare buna, vitamine etc. si au fost pastrate la noi pana au murit.

ca fapt divers, diferenta intre adn-ul nostru si al maimutei e de circa 3% :)

Pentru cei ce iubesc animalele si au credinta-n suflet, pot citi ACATISTUL Sfintului MODEST , ocrotitorul animalelor. Acest acatist superb il gasiti in unele carti de rugaciuni , una find cea editata de MANASTIREA LAINICI (povete si invataturi).

un pic mult mai multa :) s-au facut cercetari si s-a ajuns la concluzia k suntem mult mai evoluati din punct de vedere psihic decat maimutele.
iar faptul k ne tragem din maimute... e doar o teorie k multe altele. cercetatorii au spus "e posibil", nu "asa e!". exista multe teorii referitoare la aparitia lumii... ma indoiesc k toate sunt adevarate concomitent.

Cred ca tu nu ai suflet! Animalele sufera la fel ca noi, poate nai mult ca oamenii.....

Nu ma iau dupa ce spune cutare sau cutare! Pur si simplu stiu ca animalele au suflet........ Cainii mei de exemplu nu stau linistiti daca eu sunt stresat..... simt mult mai bine ca omul. Si te iubesc neconditionat; omul e mult mai periculos ca animalele...... el distruge natura si extermina animale!

Nu citesc nimic!!!!! Am ca exemplu animalele din curte de la mine!

Animalele pot simti: foame, durere, poate si placere, senzatii simple, unele(mai apropiate mintal de om) pot da dovada si de forme rudimentare de logica, insa omul este in fond singurul animal capabil de rationament limpede si de gandire abstracta. Este singura fiinta de pe pamant capabila de a fi cu adevarat o individualitate,iar animalele nu au aceasta caracteristica. Si pentru mine asta inseamna a avea suflet. Animalele nu te iubesc...ele sunt incapabile de a atinge aceste concepte. Ele pot fi atasate de tine ca si de membrii unei haite pentru ca in fond le oferi hrana si adapost, nu pentru ca ar nutri niste sentimente profunde si sincere pe care multi oameni nu le au. Cat despre faptul ca omul distruge natura...nimic nu se pierde, totul se transforma. Sunt specii de animale datorita carora zeci de alte specii au disparut, dar ele nu au nici o problema cu asta. Natura nu e un leagan de iubire si intelegere, e un spatiu ostil, in care fiintele mai puternice, mai inteligente sau mai adaptabile supravietuiesc, si cei slabi mor. Noi cred ca suntem singura specie care se gandeste mai mult la supravietuirea unor alte fiinte inaintea propriilor semeni.