Certificate nu dau, însă, mă poţi contrazice în ceea ce susţin, cu argumente, bineînţeles.

Parintele spune atat cat poate sa spuna in fata camerelor de filmat. Cine vrea intelege si printre randuri.

Parintele Arsenie Muscalu, de asemenea vorbeste cu intelepciune si cu smerenie, atat cat poate in fata aparatului de filmat. Asadar ne atrage atentia asupra importantei agonisirii Duhului Sfant pentru a avea puterea necesara sa facem ceea ce trebuie.

Parintele nu spune sa primim aceste documente, ci sa respingem orice compromis duhovnicesc, adica pornind de la respectarea orei de rugaciune si pana la lupta cu vicleniile lui Antihrist. Desigur, nu putem fi in stare sa evitam avantajele materiale promise celor ce iau cipul daca nu ne ajuta Dumnezeu. Calitatea viatii noastre in Hristos este, intr-adevar, foarte importanta.

Eu nu zic că nu ne pasc nişte primejdii, dar cred că discuţiiile acestea suntvătămătoare, ne dezbină...Unde se mai păstrează unitatea Duhului? Dacă Îl avem pe Hristos în noi, ne mai putem teme de ceva? Nu vom şti singuri când va veni momentul acela, când fiecare va fi pus în faţa situaţiei să se lepede sau să nu se lepede de Hristos? Nu va şti fiecare ca avenit momentul acela? Adică tu să pierzi harul Sfântului Duh şi tu să nu ştii că l-ai pierdut?
Dacă punem aşa problema, înseamnă că noi nu avem clar conşiinţa ce este viaţa noastră creştină. Scopul nostru ăsta este, dobândirea harului Sfântului Duh. Cine pune întrebări legate de problema asta, ar trebui să se întrebe el, pe el, pe el însuşi, mai întâi, ce este în inima mea? Am agonsit acolo harul? Că dacă nu l-am agonisit pot să-mi pun mii de probleme şi să primesc mii de răspunsuri. Că atunci cînd se va ivi situaţia să mă lepăd de Hristos, tot mă voi lepăda de El, dacă mă va părăsi harul Sfântului Duh.
Deci, dacă nu vom avea agonisit înlăuntrul nostru harul Sfântului Duhului, putem noi să ştim oricâte, despre nu ştiu ce comploturi masonice, despre nu ştiu ce comploturi evreieşti, despre nu ştiu ce buletine, pentru că, dacă nu vom avea Harul, oricum ne vom lepăda.
Nu poţi să ai harul în tine şi să nu ştii că îl ai. Nu are rost să ne punem asemenea probleme, care mai mult dezbină, ne iau timpul, aduc între noi dezbinare, numai vătămare. Nu are nici un rost.

Scopul nostru ăsta este, dobândirea harului Sfântului Duh. Cine pune întrebări legate de problema asta, ar trebui să se întrebe el, pe el, pe el însuşi, mai întâi, ce este în inima mea? Am agonsit acolo harul? Că dacă nu l-am agonisit pot să-mi pun mii de probleme şi să primesc mii de răspunsuri. Că atunci cînd se va ivi situaţia să mă lepăd de Hristos, tot mă voi lepăda de El, dacă mă va părăsi harul Sfântului Duh.

Deci, dacă nu vom avea agonisit înlăuntrul nostru harul Sfântului Duhului, putem noi să ştim oricâte, despre nu ştiu ce comploturi masonice, despre nu ştiu ce comploturi evreieşti, despre nu ştiu ce buletine, pentru că, dacă nu vom avea Harul, oricum ne vom lepăda.

Sfântul Teodor Studitul despre datoria mirenilor de a mărturisi credința



“Atunci cînd Credinta e primejduitã, porunca Domnului este de a nu pãstra tãcere. Dacã e vorba de Credintã, nimeni nu are dreptul sã zicã: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cîrmuitor? Nici acesta nu doreste sã aibã vreun amestec. Sau un sãrac care de-abia îsi cîstigã existenta? … Nu am nici cãdere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dacã voi veti tãcea si veti rãmîne nepãsãtori, atunci pietrele vor striga, iar tu rãmîi tãcut si dezinteresat?”

“Sinodul nu este aceasta: sa se întruneascã simplu ierarhi si preoti, chiar dacã ar fi multi; ci sã se întruneascã în numele Domnului, spre pace si spre pãzirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stãpînirea de a încãlca canoanele, fãrã numai sã le aplice si sã se alãture celor predanisite, si sã urmeze pe Sfintii Pãrinti cei dinaintea noastrã… Sf. Ioan Gurã de Aur a spus deschis cã dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei.”

“Avem poruncã de la însusi Apostolul Pavel cã, atunci cînd cineva învatã ori ne sileste sã facem orice alt lucru decît am primit si decît este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeazã a fi osîndit, ca nefãcînd parte din clerul sfintit. Nici un sfînt nu a încãlcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfînt, dacã ar fi cãlcat-o.”

“Si chiar dacã am fi pãcãtosi în multe, totusi suntem ortodocsi si mãdulare ale Bisericii Universale, îndepãrtîndu-ne de orice erezie si urmînd oricãrui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotãrîrilor pe care le-au luat si le-au propovãduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desãvîrsit, ci pe jumãtate, cel care crede cã are dreapta credintã, dar nu se alãturã dumnezeiestilor Canoane.” (Migne, PG Epistola II.81)
http://www.familiaortodoxa.ro/2012/0...risi-credinta/

Aici trebuie sa tinem seama si de cuvintele parintelui Teodor Studitul. Sa nu cumva sa intelegem ca numai dupa ce avem constiinta ca suntem sfinti putem marturisi credinta. Daca ne credem sfinti, suntem de fapt in iad, din cauza mandriei. Asa ca trebuie sa ne strecuram cu grija printre capcane.

Dar nu spune să luptăm împotriva a ceea ce încă nu este, adică lepădare...ci să ne străduim în dobândirea harului Sfântului Duh care ne va înştiinţa şi ne va feri de lepădare. Fără har suntem pierduţi, ori că ştim, ori că nu ştim.

Foarte frumos spunea un parinte ca exista doua feluri de pacatosi: pacatosii lui Dumnezeu si pacatosii diavolului. Pacatosii lui Dumnezeu se pocaiesc si-si cer iertare pentru pacatele lor, iar pacatosii diavolului se indreptatesc pe sine in toate.

Desigur, documentele cu cip constituie etapa premergatoare lepadarii. Daca esti la tara iarna, cand se insereaza iti aduni lemne si faci focul, nu faci toate astea dupa ce innopteaza, caci risti ca, din cauza oboselii, sa renunti la foc si sa ingheti de frig.

La fel si cu actele cu cip. Daca le luam, ne obisnuim cu ele prea mult si nu ne mai pasa daca mai facem si ultimul pas. Asadar, e normal ca noi, crestinii, sa solicitam si o varianta fara cip.