Postul cu apă e fratele mai mic al postului negru. Postul negru e cel total sau absolut, fără nimic de băut sau de mîncat. Forma severă presupune încetarea contactului cu apa și, îndrăznesc să adaug, dacă e posibil și cu mirosurile plăcute sau neplăcute. Experții recomandă să fie ținut în zone de munte sau oriunde poluarea este minimă și să fie precedat de o serie de sesiuni cu apă pe motiv că detoxifierea este mult prea bruscă pentru un organism plin de otrăvuri.

Ambele forme de post au în comun faptul că digestia este oprită și corpul declanșează o serie de mecanisme absolut naturale de detoxifiere, reparare și regenerare. E valabil și pentru animale.

Toate celelalte forme de ”post” sînd de fapt niște diete mai mult sau mai puțin aspre, inclusiv postul creștin ortodox. Totuși Sfinții au rînduit cîteva zile de post negru pe an care, dacă ar fi respectate, ne-ar aduce beneficii enorme la capitolul sănătate. Cu toate astea, există cîteva categorii de oameni care nu au voie să practice postul cu sau fără apă.

Nu neaparat.

Scuza-ma, dar nu ti-am inteles metafora din prima parte.

Si sunt multe forme si motive pentru postul negru.

Credeam ca ai avut deja parte de destule lectii despre cum trebuie sa iei chestiile care vin cu justificari de genul "se spune ca.." :)

Eu vad un comentariu foarte interesant:

" More and more I see people at this forum caught up in the Glamor of Fasting, rather than having a Purpose and logical Aftermath."


Chiar nu inteleg ce ai vrut sa spui.
Ca au murit de sete abia dupa 40 zile?
Ma indoiesc.

Mă exprim așa deoarece domeniul este unul neoficial, nerecunoscut științific, deocamdată relativ necunoscut, cărți sînt puține, supraveghetori profesioniști care împărtășesc din experiență iarăși nu prea, deci 100% siguranță nu are cum să fie.

Crede-mă că am scopul bine determinat. Există și o logică în toate astea, dovedită experimental, științific. Dar or fi și oameni care-o fac fariseic, ca să se laude, să iasă în evidență sau din te miri ce motive ciudate.

Da. Un cuplu de asisteți la nu știu ce spital d epe aici au venit să cumpere un pătuț de la mine, deci niște oameni pe care practic nu-i cunosc. I-am întrebat dacă la viața lor au auzit sau văzut oameni care practică postul de genul ăsta și mi-au răspuns că s-a internat odată cineva care a făcut greva foamei. O femeie parcă. Și a stat la ei pînă a murit după exact 40 de zile fără să mănînce și să bea nimic. Nu cred că m-au mințit, ce rost ar fi avut? Nu i-am întrebat de perfuzii, dar cu perfuzii n-ar mai fi greva foamei, zic eu.

Adica 40 de zile fara apa?
Da-mi voie sa ma indoiesc si eu :)
Suna teribil.

Îți dai seama că numai sănătoasă nu a fost după ~ 7-10 zile fără apă. Dar pînă la cedarea definitivă sistemul mai poate rezista în agonie, depinde și de puterea fiecăruia, de cît de des se spală, de ambient.

Nimeni nu recomandă să postești total mai mult de 3-5 zile, mai ales dacă nu ai antrenament.

In mod sigur i-au pus perfuzii.
Spitalele de la noi nu cred ca incurajeaza/ajuta sinuciderea.

Renunta la naivitatea ca spalatul ajuta cu ceva, doar daca ai vreo trimitere la un material de anatomie/fiziologie unde scrie ca pielea absoarbe apa si o introducere in sistemul circulator.

Dar na, in lumea "postului uscat" tot felul de miracole se intampla... :)

Într-adevăr, apa nu trece prin piele în corp.

http://betastuffs.blogspot.fr/2012/0...kin-water.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Skin

Poate că filosofia postului uscat aspru presupune ținerea apei la distanță ca să reziști mai ușor pînă la prima sete severă. Taie ispita și nu vei cădea. :)

Cu cat sunt mai absurde explicatiile care le gasesti, cu atat iti dai seama, poate, mai mult, de absurditatea cauzei care incerci sa o sustii :)