1.Mă îndoiesc că BOR va juca speculativ la Bursă.
2.Cele ce zici tu se întâmplau ÎN templu. D'aia reacția mânioasă a Mântuitorului.

Bursa prin definitie este un instrument economic speculativ, creat pt ca
"baietii destepti" sa traga tunuri financiare, pe "aia mai fraieri" in cautare
de profit, realizat din speculatii si nu din munca .
Singurele care castiga tot timpul( adica "casele de pariuri") sunt firmele
de brokeraj, care percep un comision pt fiecare tranzactie, indiferent daca tranzactia este una reusita sau nu.Adica putin le pasa daca tu castigi mai mult sau pierzi , pt ca ei oricum percep comision la tranzactie, indiferent ce tranzactioneaza.
Din pacate, Bursa asigura mediul ideal ,pentru scheme piramidale si alte
chestii de genul asta.

Crearea unor site-uri nu este ceva rau, insa crearea unor forumuri la nivel de parohie poate fi ,,valorificata" la o adica. Apar marturii negru pe alb privind nivelul discutiilor, problemele enoriasilor, iar in conditiile ecumenismului nivelator si al tendintei spre control total, acestea conteaza undeva... Daca se cer site-uri, sa se faca, dar cu minimum de informatii, si fara exces de date personale.

Sfaturile date sunt individuale, la biserica, la spovedanie, la catehizari etc. Omul trebuie deprins sa mearga la biserica, sa se smereasca in fata preotului, sa mai aprinda o lumanare, nu sa apese doar pe clapele calculatorului. Nu calculatorul ne mantuieste, totusi.

Asa este ... dar la fel de adevarat este ca internetul si calculatorul au devenit ceva nelipsit, in viitorul apropiat se va renunta la calculator si se va trece treptat pe smartphone ...

Daca cineva poate pune intrebari pe forum, pe teme ortodoxe, de ce sa nu obtina niste raspunsuri avizate, de la preoti care sa posteze cu toata autoritatea pe care o au ... cu nume si prenume si nu sub masca anonimatului.

Preotul trebuie si el deprins sa comunice cu enoriasii ... sub orice forma si nu doar la biserica. Daca un forum este bine administrat, nimeni nu-si va permite sa jigneasca sau sa ia in ras parerile unui preot ortodox, sunt sigur de asta.

Si eu sunt de acord cu tine, Insa problema apare atunci cand i se cere preotului sa dea un anumit tip de raspuns unor probleme... Vine X si pune exact intrebarea respectiva:
,,Misionarul": -Cipurile implantate sunt bune din punct de vedere religios?
Preotul:-Sunt extraordinare!
Enoriasii: - A, sunt bune. Perfect. Cine zicea ca nu sunt?

,,Misionarul": Ce parere aveti, parinte, despre ecumenism?"
Preotul: - E minunat! ( Stie ca, daca raspunde altfel, isi pierde parohia.)
Enoriasii: Ai vazut? Ce atata ortodoxie? Posturi aspre, canoane, exorcisme... Aici e raiul , aici e iadul. Ne putem numi ortodocsi, problema e sa nu fim...

Si uite-asa, se ajunge la o ortodoxie nemantuitoare...

OFF TOPIC: Exista astfel de cazuri , ca cel de mai sus ? Pentru ca eu nu prea am auzit de asa ceva.

Am exagerat eu, dar nu prea mult. Caci am auzit ca un preot spunea ca isi pune cipul pe frunte, iar altii tac in aceasta problema. In ce priveste ecumenismul, nu e nevoie decat sa fim atenti la continutul Sfintei Liturghii. Chestia cu ,,unitatea credintei" e inserata inaintea dobandirii Duhului Sfant chiar si in unele carti de rugaciuni. Pentru unii o fi mai importanta... Ecumenismul e implementat in degrade. Putin cate putin, pentru ca omul sa se obisnuiasca cu ajustarile de tot felul si sa nu mai reactioneze. In final, ajungem sa ne inchinam lui Antihrist. Fereasca Dumnezeu!

Pe de o parte, Biserica e bolniţă şi şcoală. Or, la doctor şi la învăţător se cade să meargă cel aflat în nevoi, precum Mahomed la munte. (Câtă vreme omul nu e cu totul invalid, ori pe patul de moarte, desigur - dar chiar şi atunci el poate fi adus de semeni, cum aflăm în câteva locuri din Evanghelie.) Până şi bebeluşul îşi caută singur ţâţa, face niscaiva efort pentru a trăi...
Pe de altă parte, ţinînd cont de faptul că tot mai mulţi oameni îşi petrec tot mai mult timp pe internet pentru satisfacerea diverselor nevoi, Biserica ne pune la dispoziţie şi această cale de acces către Hristos, fie ea şi indirectă.
Cu toate acestea, cred că rămân decisive cel puţin două lucruri care nu pot fi înlocuite de siteuri ori de alte mijloace ale tehnologiei informatice: comunitatea efectivă a persoanelor credincioase şi energia vie a Cuvântului transmisă de preot şi receptată în chip deplin doar la faţa locului. Ca să nu mai pomenesc de Sfintele Taine care, evident, nu se pot primi de către credincios decât în relaţia interpersonală concretă, faţă către faţă, cu preotul şi cu ceilalţi credincioşi.

Să fiu iertat pentru opinie, dar cred că viaţa unei familii nu poate fi "consumată" şi împlinită exclusiv pe internet, deşi acesta poate fi un mijloc/instrument cu destule valenţe pozitive, aşa cum s-a şi precizat deja în comunicatele Patriarhiei precum şi pe topic. Aşa şi în Ecclesia, comunicarea prin media în general nu poate suplini miezul vieţii de credinţă care presupune întâlnirea concretă, în carne şi oase, a credincioşilor care formează comunitatea euharistică.

"Unde sunt doi sau trei..."

Aveti dreptate, "exclusiv pe internet" este gresit ... dar "inclusiv" este de preferat.

Internetul trebuie folosit ca instrument si mijloc de comunicare. Sunt foarte multe teme care nu au legatura cu preocuparile personale ale unui crestin si tin mai mult de Sfanta Traditie care nu este tocmai bine perceputa sau explicata. Temele legate de interpretarea Facerii sau de modul in care desfranarea se re-defineste tinand cont ca in vremurile noastre copii nu se mai logodesc la 14-16 ani si au aparut mijloacele de contraceptie, etc ... sunt teme de larg interes care pot fi abordate in acest cadru mai larg al internetului.

Daca Dumnezeu a lasat ca internetul sa apara ... probabil a considerat ca este folositor si ca trebuie sa-l folosim ...
Pilda talantilor cred ca se aplica foarte bine si in acest caz.

Desigur. Comunicarea dintre noi este astăzi mijlocită masiv de mijloace tot mai sofisticate construite de om. Apoi, majoritatea activităţilor umane (munca, învăţarea, creaţia, jocul) se desfăşoară asistat de computer. O fi bine, o fi rău... Părerile se împart deocamdată şi se amestecă....

Totuşi, dacă vorbim de Ecclesia, eu nu pot să nu văd în centrul lucrării vindecătoare şi sfinţitoare a omului HARUL. Când vin în Biserică, creştinii caută har şi asistenţă/îndrumare în folosirea harului. Pâinea noastră cea spre Fiinţă este Harul. Iar locul unde se găseşte acesta din belşug este comunitatea eclesială.

Un site al unei biserici nu poate, cred eu, oferi harul vindecător şi sfinţitor. Totuşi, prin apariţia pe internet o biserică iese în întâmpinarea căutătorilor de Dumnezeu, îşi oferă serviciile, se prezintă, atrage. Biserica atrage, nu dă năvală şi nu impune. Se prezintă şi arată cine este şi ce vrea, iar cel flămînd şi cel însetat poate merge acolo unde este comunitatea respectivă cu nădejdea că va primi cele necesare sufletului (adică, în esenţă, har).

Un site bisericesc îmi pare un semn şi o potecă spre locul certei şi deplinei împărtăşiri de harul lui Dumnezeu.

E drept că harul se coboară şi se menţine şi ca urmare a rugăciunii, postului, milosteniei şi a celorlalte fapte bineplăcute Domnului. Însă Botezul are loc în biserică, Spovedania la fel, Nunta şi Maslul şi Sfânta Liturghie evident se petrec în biserică. Acestea nu pot fi găsite pe internet. Ele se câştigă exclusiv prin participarea directă, personală, concretă.

În concluzie, rolul siteului îmi pare necesar în lumea de astăzi dar statutul lui cred că rămâne în mod fatal unul secundar. Sau, dacă vreţi, secundar deşi necesar pentru majoritatea oamenilor din zilele noastre. E doar un pas de început şi de cultivare a unor aspecte din cadrul vieţii de credinţă, fără însă a o înlocui în miezul ei. Un instrument care trebuie manevrat cu atenţie, cu inteligenţă, cu discernământ.