Cât despre faimoasa "sursă Q", poate ai idee şi binevoieşti să ne împărtăşeşti: e mai concentrată ori, dimpotrivă, mai cuprinzătoare? Eu chiar nu cunosc detaliul acesta şi, poate, vor fi şi alţii care ar dori să cunoască mai multe. Ne poţi spune câte ceva, te rog?

Am studiat cat am putut eu de aprofundat problema sursei intitulate Q si pot spune un lucru cu certitudine: este o simpla ipoteza fara nici o dovada concreta, doar presupuneri asamblate in functie de diverse viziuni critice.Eu nu mi-as bate capul cu ea,mereu m-a uimit cum savanti din universitati,care tin discursuri despre mijloace de proba, sunt asa de inclinati,in realitate,sa ofere drept certitudine o simpla ipoteza,neprobata de nici macar un singur document sau referire concreta :)

Asta pt ca nu-i intereseaza in mod special subiectul.Ii intereseaza in masura
in care pot sa-si scrie o carte plina de impresiile lor pe care s-o vanda
si apoi sa faca un documentar pe Discovery sau NGO de pe urma caruia
sa obtina iarasi bani.
Asa cum spune americanii: "easy money".

Posibil si asta :) dar cred ca mai este si un fel de orgoliu profesional,de a gasi solutia in raport de alti savanti.Exista parti bune in lucrarile lor,din care poti afla multe detalii concrete interesante dar si de uimitor de multe ipoteze si opinii pur subiective.Cel putin asta este parerea mea, atat cat am putut eu intelege dupa ceva timp de studiat,cam pretentios termenul,pe tema asta.Eu am pastrat, ca info,ce au putut proba si restul ma vor interesa undeva,candva,daca se vor proba :) Aplic chiar regula stabilita de ei,ca sa fiu putin cinic.

Eu sunt mult prea "sarac" pentru a crede ca as avea ce oferi din acest punct de vedere. Inspirat de un gand sau altul, (nici pe departe binecuvantat cu vreun har), imi mai dau cu parerea, astfel incat desigur, pot supara sau mai rau, pot sminti pe cineva.
O "dezbatere" in sine, nu prea are multe in comun cu credinta si Harul lui Dumnezeu, fiindca de obicei dezbaterile au ca izvor multe metehne, printre care mandria, infatuarea, chiar judecarea si rautatea gratuita. Daca discutiile s-ar derula cu mult tact si rabdare si mai ales teama de a nu lasa loc la interpretari daunatoare, totul ar fi minunat. Dar cum suntem o adunatura de credinciosi "dupa ureche", ajungem destul de usor la "perle" pe care mai tarziu sa le regretam.
De ce a oranduit sau a ingaduit Dumnezeu o Sfanta Scriptura in forma in care o avem deja? Probabil fiindca, Dumnezeu fiind, a stiut ca inclusiv cea pe care o avem, este la limita intelegerii noastre. Orice amanunt in plus sau in minus ne era daunator, in lipsa Harului.
Dar totul este atat de simplu incat parca ne este si jena sa mai ridicam privirea cand ne descoperim adanciti in ignoranta... filozofiei aprofundate. Maria Egipteanca era analfabeta cand a ales calea pustiei, si timp de 46 de ani nu vorbise si nu cunoscuse nici un om, pana ce Dumnezeu l-a trimis pe Parintele Zosima. Iar dupa un an, Parintele a inteles ca ea stia intreaga Sf Scriptura innspirata de Duhul Sfant, ba mai stia sa si scrie! Dogmele la care facem ades trimitere, sunt doar jaloane, pe langa care trecem mecanic, punand propriile "caramizi", prea putin solide, prea putin arse de focul dragostei si al iertarii, al rugaciunii curate si mai ales al caintei si smereniei pe care Cel Preabun, o asteapta de la fiecare dintre noi. In momentul in care am fi capabili de asa ceva, vom avea ca profesori de teologie Ingeri din cer sau macar Sfinti Parinti la care avem evlavie si care ne spun din cand in cand exact atat cat ne trebuie pentru a fi de folos si celorlalti!

Da, bine că ai reamintit întrucât se creditează şi opinia că Sfântul Marcu ar fi fost mai puţin "talentat" la scris (?!), şi că, pe de altă parte, ceilalţi Autori ar fi copiat şi dezvoltat cu înflorituri opera Sfântului Marcu.

Ori diferenţele dintre cele 4 variante precum şi relaţiile dintre ele ascultă de cu totul alte raţiuni/motivaţii. Unul dintre motive e şi cel precizat de Pelerinul, anume că fiecare Autor a avut în vedere un public-ţintă şi un context concret al predicării.

Da, eram chiar tentat să spun că o operă desăvârşită nu poate fi decât păgubită când se mai adaugă ceva.
Pe de altă parte, cel puţin în oridne istorică, Dumnezeu tot revine şi mai adaugă ceva. Mai apare un profet, mai apare o carte, poftim - mai şi o epistolă... Ca şi cum Scriptura a fost, cel puţin în unele momente, insuficientă iar Revelaţia scrisă ar fi cunoscut un proces de acumulare apoi s-a sfârşit.

P.S. Iartă-mă dar nu cred că păcătuim în vreun fel dacă dezbatem, pe ansamblu ori în amănunt, Scriptura. Ori vreo impresie în legătura cu ea, precum aceasta - că e incompletă, eliptică etc. Pericolul ar fi abia atunci când credem că ne-am lămurit cu totul, că avem Biblia la dejtu mic. Atunci da, e limpede că am luat-o pe arătură...

Altii cred ca, dimpotriva, e prea lunga, prea vasta si, de aceea, greu de inteles.
Probabil ca nu e nici scurta nici lunga Si in ea au fost scrise după cum fericit exprima Ioan, Apostolul:

„Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.

Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.”

Da, Biblia nu este completa.

Biblia, indubitabil, lasa loc unei game variate de interpretari.
Contine mai multe aspecte aflate in opozitie pe care le valideaza simultan.

Efectele acestei "Legi interpretabile" se vad cu ochiul liber. O multime de culte crestine, fiecare sustinundu-si dreapta credinta, dreapta intelegere, dreapta interpretare.

Nu pot sa afirm ca este ceva gresit in diversitatea interpretarilor sau ca este un aspect pozitiv. Dumnezeu stie.

Ceea ce este limpede, este faptul ca Biblia expune principiile baza.

Insa, evident, nu ofera explicatii complete, care sa poata permita aprofundare intelegerii ei.

De exemplu, daca facem referire la traditia ortodoxa, nu gasim rugaciunea isihasta explicata in Biblie, nici aprofundarea cognitiei apofatice.

Sunt aspecte mai profunde care nu se regasesc in explicatiile Mantuitorului.

Acestea sunt exprimate mai tarziu de calugarii isihasti.

Mai mult, negatia apofatismului isihast este un refuz brut al plasmurii, nu o negatie de esenta care-i surprinde irealitatea.

Auzi, poate tu ai treaba si noi te retinem.

PS:Biblia reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu face opere
incomplete.Perfectiunea nu poate face lucruri incomplete.
Vezi ca iarasi incepi cu ereziile tale(nocturne).:66: