Biserica ofera imprumuturi?

Pai sa luam pe rand toate intelesurile din dictionar:

,,BISÉRICĂ, biserici, s. f. 1. Clădire destinată celebrării unui cult creștin. ◊ Expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios. A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanță conveniențelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în față lucruri neplăcute. 2. Instituția creștinismului în ansamblu. 3. Comunitate întemeiată de Iisus Hristos, alcătuită din totalitatea celor care cred în acesta; semn al comuniunii oamenilor cu Dumnezeu. ♦ Ansamblul credincioșilor reuniți într-o comuniune creștină locală. Biserica ortodoxă – Lat. basilica. "


Sensul nr. 1 este exclus, caci se refera la claddire, iar cladirea nu ofera imprumuturi.
Celelalte sensuri de asemenea sunt exluse, deoarece informatia nu se refera nici la institutia crestinismului in ansamblu, nici la intreaga comunitate crestina. Practic, este vorba de un caz izolat pe care cineva vrea sa-l aplice drept eticheta pentru intreaga comunitate crestina. Nu e etic.

In tot timpul Evului Mediu Biserica a interzis practicile uzurare. A imprumuta cu dobanda si, mai ales, a trai din asta era considerat un pacat de moarte. Acesta este motivul pentru care evreii, nelegati de aceasta interdictie intarita de Papa Leon cel Mare prin lege canonica, au capatat un avans in finante vizibil pana in vremea de azi. Lucru care le-a adus si multe nenorociri, fiind, nu o data, din pricina acestui lucru (si a a altora) victime ale pogromurilor unor grupuri de crestini care se socoteau jefuiti prin camatarie.

O fisura apare, pentru prima data, in secolul al XII-lea. Atunci, orasele din Italia aveau un ritm inalt de dezvoltare si aveau nevoie de finantare. Dupa cerere, vine oferta: ingeniosi cum ii stim, italienii au gasit o inginerie morala, ca sa faca astfel incat imprumuturile nu mai aveau un caracter uzurar evident si deveneau compatibile cu legea morala (cel putin in litera ei). Contractul de imprumut prevedea un termen de restituire fara dobanda apropiat, imposibil de respectat de catre debitor. Dupa care urmau penalitati, in realitate dobanzi, decurgand din faptul ca debitorul nu a venit cu banii la data exigibila. Fiindca aceasta practica aparuta in nordul Italiei (Genova, Venetia, etc) era apanajul lombarzilor, neam germanic trecut de curand (si cam cu anasana) la crestinism, cei care faceau asta se numeau "bancheri lombarzi", sau doar "lombarzi", desi erau italieni de cateva generatii. Pana in ziua de azi, in multe din orasele-burguri de pe cuprinsul Europei intalnim cate o "strada lombarda" sau "strada Lombarzilor", unde, in Evul Mediu, bancheri cu nume italienesti aveau condicile lor mari, legendare, in care isi notau imprumuturile si in care semnau debitorii. A fost o cale prin care orasele s-au emancipat si au dobandit privilegii, adesea debitorul fiind nobilul locului, sau chiar suveranul.

Cateva secole mai tarziu a venit protestantismul. Care nu se mai simtea legat in niciun fel de interdictia lui Papa Leone asupra imprumuturilor cu dobanda. Olanda este prima tara (non-italiana) in care reapar bancile si creditorii.

Pe urma, lumea trecand de la Evul Mediu la capitalism, Biserica a pus un pic batista utilitatii sociale a imprumuturilor pe tambalul interdictiei lor. Nu am auzit ca vreo enciclica sa vina cu abrogarea formala a interdictiei de a imprumuta cu dobanda, in schimb e un aspect al legii morale peste care s-a asternut tacerea si la amvoane, si in seminare. In schimb, au fost mult incurajate in documentele de doctrina sociala (enciclica "De rerum novarum", de exemplu, care e baza doctrinara a democratiei crestine) mutualizarea imprumuturilor, prin care nimeni nu ar trai din dobanzi, in schimb ar beneficia de imprumuturi. Este ceea ce pratica, formal, Casele de Ajutor Reciproc (sau Mutualitatile din Occident, care erau si in Romania clasica si interbelica). Si, mai putin formal, ceea ce am practicat multi dintre noi la serviciu, ca "loterii", in care ne venea randul sa luam tot potul in mod fie aleatoriu, fie dupa o intelegere prealabila. Problema lor este ca nu corespund foamei teribile de bani pe care o au oamenii si, mai ales, intreprinderile: suntem dispusi mereu sa cumparam lucruri de care, de fapt, nu avem nevoie cu bani care nu sunt ai nostri, facand imprumuturi cu dobanzi care ne vor face sa le platim de doua ori. Nicio Casa de Ajutor Reciproc si nicio Mutuala nu-ti imprumuta cat sa faci o casa. Iar o sosea, cu atat mai putin.

Puterea simplitatii:
http://searchnewsglobal.wordpress.co...a-simplitatii/