Unde dai si unde crapă! Sweet dreams, si să ne spui si nouă când ajungi să te împărtăsesti cu Hristos !

Eu cred ca ma cunosc... dar faptul ca nu accept despre mine alte realitati mai putin incantatoare,este cu totul altceva.
Toti avem o impresie foarte buna despre noi cand de fapt din purtarile noastre si relationarea cu altii se poate intrevedea chiar opusul.

Am vazut de curand o interventie a dragului Parinte Savatie Bastovoi care spunea celor ce prefera sa se roage doar acasa din cand in cand fara sa participe la sfintele liturghii, sa nu se amageasca ca se mantuiesc si-asa. Si facea o referire la Noe, care a construit corabia pentru a se salva de potop. Daca oricare dintre cei ramasi, ar fi incercat sa-si faca singuri cate o barcuta, tot nu s-ar fi salvat, fiindca scaparea este "in interiorul corabiei"! Cu tine cred ca si-au batut gura multi ani la rand, destui de-aici de pe forum si sunt convins ca Dumnezeu ti i-a trimis si-n viata reala. Tu poti sa-L zaresti pe Hristos, oriunde, dar din pacate, asta nu te salveaza, ci dimpotriva. Mai bine ti-ar fi fost tie sa nu stii nimic din toate cate ai avut ocazia sa le afli pe-aici si de care fugi cu incapatanare. Acum, ca fugi sau nu, cine sa te judece? Altele te vor osandi, de nu-ti vei schimba directia!

Uneori o sa vezi ca desi teoretic te pregatesti pt o decizie ,practic ai sa faci exact opusul sau in orice caz nu chiar ce spuneai atat de usor,doar din teorie.

Se cheama ca te cunosti cu adevarat pe tine?Nu!

Sa ne imaginam ce se intampla acum cu crestinii decapitati in Siria...daca ne gandim ce am face noi in pozitia lor probabil ca am raspunde fara doar si poate ca vom muri din dragoste pt Hristos...oare?
Uneori ne supraevaluam alteori ne subapreciem...

O data in studentie imi era atat de teama de un profesor incat m-am pregatit pt examenul lui zile intregi citind vreo 8 carti si gandindu-ma cu spaima cum o sa-mi amintesc atatea citate si notiuni la examen.
Cand a venit dimineata examenului nu am vrut sa ma duc avand teama ca inca sunt nepregatita,norocul a fost cu o colega care a venit sa ma ia de acasa si astfel am reusit sa ma prezint(desi mi se intorcea stomacul pe dos de atata stress).
Ma pregatisem atata iar examenul mi s-a parut uman,dar nu ma asteptam sa iau chiar 10!!
Deci iata o situatie in care subaprecierea mi-a jucat feste si desigur asta se poate exemplifica si cu supraaprecierea de sine.
Cat anume ne cunoastem cu adevarat?
Pana nu suntem in situatia respectiva nu convingem pe nimeni ca am fi asa sau pe dincolo.
Multi dintre noi ii judecam pe altii cu f mare usurinta desi nu am fost pusi inca in situatia lor,dar noi judecam pur teoretic"daca erau eu nu faceam asa,nu procedam asa,nu faceam avort,nu-mi inselam sotia"... etc etc

Suntem egali si totusi din multe privinte,nu suntem.
Deci este inadecvat sa facem atatea comparatii intre noi si sa ne judecam;fiecare om este o taina nu ?
Sunt unele situatii care altora li se intampla in mod natural fara ca sa faca un efort anume in acest sens(au gene bune si sunt sanatosi tun ,drept urmare tin prelegeri tuturor ca nu este mare lucru sa fumezi,sa bei,sa mananci nesanatos sau sa pierzi noptile)si altele,doar un exemplu de inselare.

Eu cred că mă cunosc destul de bine, si stiu ce-mi poate pielea! :D Acum lăsând gluma la o parte, nu vobeam de teorie, ci tocmai ziceam că ceea ce facem este rezultatul vrerii noastre proprii si personale. Dacă zicem că nu este asa ne îmbătăm cu apă rece.


Nu discutăm extremele, cum ar fi aceea cu decapitarea, etc.. Nu stiu ce ai zilele astea, dar tot vii cu exemple "extremiste". :)

Mi-a adus aminte Delia de epistola Sfântului Apostol Pavel către Romani, capitolul 7:
"15. Pentru că ceea ce fac nu ştiu; căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc.
16. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este bună.
17. Dar acum nu eu fac acestea, ci păcatul care locuieşte în mine.
18. Fiindcă ştiu că nu locuieşte în mine, adică în trupul meu, ce este bun. Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu;
19. Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc.
20. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21. Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine.
22. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu;
23. Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
24. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?"

Nu încerc să evit responsabilitate pentru faptele mele rele, ci recunoşteam doar că uneori îmi pierd controlul, răbdarea - iar astea sunt neputinţe... de a-mi stăpâni mânia, de exemplu. Nicicum nu vreau să fiu pradă acesteia, sau altor patimi, dar mi se întâmplă, uneori, şi de asta ziceam că nu mă cunosc îndeajuns.