cum se intampla aparent, cand ai video mai sus ????!

Mi-am încălcat oricum o promisiune, că n-o să mai pomenesc despre icoane pe forumul ăsta . E imposibil să le vorbeşti unor ortodocşi despre chipul dogmatic, morfologie teandrică, spaţialitate eshatologică etc, pornind de la nedumerirea că Maica Domnului nu-i figurată mişto în biserici, dar se acceptă cu resemnare intenţia profilactică a artei ecleziale de a nu zgândări libodoul lesne săltăreţ al bărbaţilor.
Chiar nu se poate în asemenea condiţii, îmi pare rău.

Pai in OP ai , aparent, un caz.

Mie mi s epar foarte frumoase icoanele ortodoxe cu Maica Domnului si neavand nimic in comun cu o icoana cele renascentiste de acel gen.

Iar spre deosebire de dvs,mie imi par UNELE dintre ele,injuste la adresa caracterului deosebit al Maicii Domnului,iar aceasta fara a discuta despre canoanele picturii religioase ,la catolici sau a lua in calcul ca icoanele catolice sunt mai placute ochiului decat cele ortodoxe.

Mi-am asumat concecintele si am spus-o;oricum pt a evita dezamagirile care provin din conversarea publica pe forum cu frati si surori de aceeasi credinta - fie ar trebui sa nu spui sincer ce gandesti ,fie sa nu activezi de loc pe forum!

Imi pare rau ca, dintr-un topic despre miracole, s-a ajuns la asemenea polemici aiurea.

Eu cred ca icoanele sunt foarte felurite, nu putem spune "stil catolic" ori "stil ortodox". Putem spune, insa, "stil renascentist" ori "stil lipovenesc", adica o cultura si nu o religie este cea care isi pune marca pe stilul unei icoane.

Chiar si in Renastere, deosebim mai multe etape, stiluri, scoli. Madonna e trista cand e vazuta de Duccio, o matroana romana vazuta de Verrochio, o tanara nobila vazuta de Rafael, o frumusete rapitoare, dar ingandurata vazuta de Michelangelo.

Pe urma, au existat numeroase "sifonari". Poate ca cea mai venerata icoana a Fecioarei din lumea catolica este "Madonna neagra" de la Ceztochowa. O simpla privire asupra nasului e suficienta ca sa ne dam seama ca e vorba de un stil rasaritean, icoana provenind, probabil, de la Ierusalim, din vremea Bisericii Nedespartite.

Dar, nu despre stiluri vorbim noi aici. Nici macar despre icoane frumoase. Ci despre icoane...minunate.

Mihnea Dragomir, nu dumneta te plângeai, pe alt topic, de persistenţa vechiilor erezii în al doilea mileniu?
Uite că ai ajuns să le promovezi, ignorând esenţa profundă a artei bisericeşti, supunând-o cezarului culturii seculare şi efemeridelor stilistice inventate de imaginaţia zburdalnică a artiştilor. Imaginile religioase produse de arta laică pot fi considerate minunate, frumoase, geniale, impresionante în sistemul lor de referinţă. Dar nu sunt icoane, n-au treabă cu expresia vizuală a dogmelor/dreptei credinţe a Bisericii şi nu te închini înaintea lor, că rişti să cazi în cea mai penibilă idolatrie, în antropomorfism ieftin şi în erezie, deci în afara adevărului.

Avertismentul lui Pavel, adresat parcă profetic romanilor, este dreptar pentru iconografie: "Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor." (Romani 1:23)

Unde, în compoziţia tabloului de la Scăiuş, vezi semnificantul slavei Logosului, al dumnezeirii Lui? Cum iese în evidenţă, desluşit, că pruncul acela în fundul gol e Dumnezeu întrupat? Nicicum.

Ce legătură există între singura icoană omologată cu adevărat de Tradiţie a Maicii Domnului cu Pruncul, şi anume Theotokos - expresia vizuală a dogmei de la Efes, şi anthropotokosul de un nestorianism vulgar de la Scăiuş? Niciuna!

Dacă habar n-ai ce-i aceea artă autentică eclezială mai bine taci sau scrie despre cât de tare te-au impresionat tablourile religioase pietiste venerate eretic de catolici, fără să-i sminteşti pe alţii numindu-le mincinos icoane.

Omule, nu exista o (una) arta bisericeasca. Te-ai inchis intre izvoadele a ceea ce a fost odata o Provincie a Bisericii Universale si ai ajuns sa crezi ca bisericuta ta de cartier este Biserica si ca regulamentul tau de ordine interioara este Canonul Artei.

Prada vechilor erezii pelagiene, imi pare ca dumneata contesti ca Dumnezeu s-a nascut in fundul gol, cum a si murit dealtfel: un om ca toti oamenii, afara de pacat. Aceasta este credinta Bisericii Universale si acesta e modul in care Bisericile Particulare din Florenta, Venetia, Roma l-au infatisat intr-o vreme in care maretia omului era subliniata, vreme cu care dumneata, scarbit de oameni, vad ca nu rezonezi. Desigur, in alte Biserici Particulare El era infatisat in vesminte imperiale bizantine pe post de scutece, tinand globul pamantesc in mana. Si acelea sunt frumoase, si acelea sunt "canonice", si acelea sulbiniaza alte aspecte ale spiritualitatii. Se prea poate (nu m-a preocupat subiectul) ca in Indii iconarii sa-l fi infatisat pe Dumnezeu si pe Maica sa altfel si decat la Florenta, altfel si decat la Bazargicul dumitale drag. Mai catolic decat Papa, te asemeni lui Clement al XI-lea care reprosa misiunii iezuite din China ca encultureaza, infatisandu-l pe Isus intr-un fel potrivit intelegerii chinezesti si nu cum stia el din saloanele de la Roma. Biserica e un pic mai mare decat crezi traind in cercul tau stramt. Si la fel, arta bisericeasca, care tuturor toate s-a facut. Spre mai marea glorie a lui Dumnezeu.

Dă-i cu crucea, dă-i cu crucea doctore!
Nu te lăsa!

Tristete pentru nefericirea lumii
 

Icoanele ortodoxe sunt mult mai mult decat niste chipuri pictate. Nu trebuiesc privite cu superficialitate si nici catalogate chip frumos, chip urat.
Chiar daca asa ni se par la prima vedere
Ca sa nu le mai privim in felul acesta superficial trebuie sa ne informam de la cei ce stiu si au scris despre acest subiect.
Mie chiar mi se pare frumoase icoanele Maicii Domnului.


"Faţa Sfintei Născătoare de Dumnezeu nu este niciodată în icoanele ortodoxe plină şi rotundă, ci prelungă şi destul de trasă. Ochii, mari şi gânditori. Tristeţe lină, gata de un surâs mângâietor: tristeţe pentru nefericirea lumii, surâs pentru nădejdea în Dumnezeu Mângâietorul, însă atât tristeţea, cât şi surâsul sunt reţinute, şi totul este reţinut, totul este supus duhului. Este chipul unei biruitoare, care a trăit toate amărăciunile durerii şi restriştii şi poate să ajute celor care se luptă cu durerea şi cu restriştea. Părul ei este întotdeauna acoperit cu totul."

Cititi mai departe daca va intereseaza subiectul si vreti sa stiti mai multe.

http://www.doxologia.ro/cuvant-de-fo...aicii-domnului