Citat:
|
Citat:
Se presupune ca intr-un fel sau altul, direct sau indirect, cu voie sau fara voie, acel copil nu a supravietuit din cauza mamei, chiar daca mama nu-si da seama unde si cu ce a gresit si-si dorea foarte mult acel copil. Femeia in cauza trebuie sa-si asume acest pacat si sa se pocaiasca. Sa ma corecteze cineva, daca am inteles gresit. |
Citat:
Astea sunt cazuri rarisime, mai ales în timpurile noastre. Or fi fost în istorie... Așa că nu poți argumenta o poziție apelînd la o excepție rarisimă. Nu e corect. * În ce privește posibilitatea reală ca mama și copilul să moară împreună, asta-i treabă grea, din canonul medicilor. Mie inima nu-mi îngăduie să contemplu perspectiva de a muri unul sau altul ori amândoi. Iar mintea îmi spune că aici e treabă de doctori, numai ei știu cel mai bine cum se rezolvă astfel de situații, unde sunt în joc multe variabile simultan. E foarte complex câmpul decizional, dă-ți seama te rog și nu simplifica grosolan; nu merge aici cu schematismul cugetării. Dar dacă vrei un răspuns la dilema nefericită pe care o ridici: în nici un caz nu lăsăm să moară mama ori copilul. Salvăm pe cine putem, pe cine este viabil, pe cine răspunde la tratament, pe cine avem semne clare că voiește să trăiască. Luptăm să îi salvăm pe amândoi, cu credință tare că Dumnezeu ne ajută și pe noi și îi ajută și pe ei. Iar dacă poate fi salvat numai unul, îl salvăm pe acela făcînd toate cele ale salvării - așa cum știu medicii. Punem accentul pe ceea ce putem face pentru viață, nu pe ceea ce nu putem face sau putem face pentru moarte. De restul Se ocupă Dumnezeu, întrucât El nu e străin de ale noastre ci e mereu cu noi, aici, acum - până la sfârșitul veacurilor. |
Citat:
Medicii au desțelenit deja ogorul cu misterii, psihologii și psihanaliștii cunosc deja că simțămintele mamei de respingere față de copil (sau față de soț, sau față de statutul de gravidă/lăuză/mamă) pot ucide inconștient, prin mesageria biochimică a organismului - ura deplasată asupra fătului, precum și frica, neîncrederea, îndoiala pot ucide începătura vieții, fătul. Dacă oul nu găsește un cuibar primitor, el nu poate germina viața. Duhovnicii știu că o inimă curată și bineplăcută Domnului nu poate lepăda viața, de unde reiese limpede că, într-un fel sau altul, avortul spontan poartă și el semnătura fărădelegii. E trist, dar e cât se poate de veridic. O astfel de femeie precum și bărbatul ei sunt de plâns și de vindecat, iar nu de pedepsit. Păcatul se cere parat /contracarat prin măsurile cunoscute pentru orice tămăduire. Adică femeia care a avortat spontan, pentru folosul ei și al familiei ei sigur că are nevoie de leac duhovnicesc, de lucrarea vindecătoare a pocăinței, că doar nu e scroafă sau gorilă ci fiică a lui Dumnezeu. |
Citat:
Un exemplu care a provocat proteste imense in Irlanda si in India. http://en.wikipedia.org/wiki/Miscarriage Rata este de 20% din sarcini. |
Citat:
Mama este o femeie credincioasa, se roaga, merge la biserica, da bunuri si alimente saptamanal saracilor. Argumentul cum ca avortul spontan nu este un rezultat al proceselor anatomice, ci un rezultat al urii sau al pacatelor, este unul invalid, din fericire. |
Citat:
|
Citat:
|
Le știi tu pe toate, zici?
|
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 16:12:46. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.