Eu am inteles si sunt perfect de acord ca sa fii alaturi de sotia ta la bine si la rau, sa o sprijini, sa o sustii, etc, dar in momentul in care aceasta te-a inselat si s-a dus cu alt barbat, deja s-a depasit o anumita limita si nu stiu daca mai poate fi vorba de impacare!

Acum nu stiu care barbat ar putea trece peste asa ceva- pentru ca in momentul in care sotia ta face lucrul asta, atunci e clar ca nu te mai iubeste, ori sa stai cu o femeie care nu te iubeste aia nu se mai cheama casatorie!

Sunt pentru discutii, dialog, sunt convins ca daca exista bunavointa si iubire orice problema sau neintelegere se poate discuta si rezolva, mai putin doua lucruri- minciuna si inselatoria! Atunci s-a cam rupt filmul!

Mihnea...wow...
Dumneata ai avea taria de caracter sa faci ce ai scris, daca, Doamne fereste! ti s-ar intampla chestia asta?
Adica femeia aia a plecat cu amantu' si si-a lasat barbatul cu copilul si tot el sa lupte a o recucereasca? Oare nu ar ajunge el bataia ei de joc? Oare asta e scopul casatoriei, ca unul sa fie bataia de joc a celuilalt? Pentru ca, vezi tu, daca mergi dupa ala/aia care te-a lasat pentru altcineva, si, sa zicem il/o recuceresti si vine inapoi, oare nu va mai afce aceeasi chestie pentru ca stie ca esti fraiera/fraier si oricum il/o ierti?

Si ea a promis. Ea si-a incalcat promisiunea iar el are tot dreptul sa accepte divortul; e indreptatit sa o faca i sa-si creasca copilul in liniste; daca se impaca si femeia o ia de la capat, cum creste copilul acela?! ce invata de la mma-sa?!
Eu, chiar ca femeie, n-asputea trece peste asa ceva, sami plece sotul cu o amanta si eu sa-l "aduc" inapoi... Un barbt cred ca si mai greu ar face asta...

Iar apare disputa dorinta vs. credinta si se incearca o contopire a acestora. Domnul Mihnea si-a argumentat pozitia citand din invataturile sfinte. Fara suparare, dar si eu stiu cam acelasi lucru cu ce spune dansul. Stiu ca un preot, spre exemplu, divorteaza extrem de greu, cu accept special din partea ierarhilor.
Aici nu este vorba despre ce ni se pare noua ca fiind normal sau anormal, bun sau rau. Este vorba despre juraminte, porunci, dogme care nu prevad exceptii, precum legile juridice, decat daca dorim noi sa facem asta, cu de la sine putere. Alterarea invatamintelor conform propriilor dorinte nu mi se pare cinstita.

Eu nu inteleg totusi de ce exista dispute pe teme atat de comune, precum cea a divortului. Nu vorbim despre lucruri ce tin de finete intelectuala/spirituala. Inteleg ca aceste dezbateri sa aibe loc intr-un cadru in care astfel de aspecte sunt la latitudinea fiecaruia, dar in cardul unei religii care reglementeaza destul de clar astfel de aspecte ar trebui sa existe un consens.

Afirmatia de la sfarsit are o usoara tenta de misoginism :). Stiu ca nu e vina ta, ci mai degraba a istoriei. Un barbat nu are dreptul sa treaca mai greu decat o femeie peste adulter si in niciun caz nu trebuie sa aibe parte de intelegere mai mult decat o femeie aflata in aceeasi situatie.

pentru copil treci peste orice ca sa aibe doi parinti credetima am incercat sa trec am iertat dar degeaba cel mai bine in cazul meu este sa incerc sa ii ofer o mama cu toate ca imi este foarte frica problema este alta eu cu o persoana care sa da credincioasa si traieste numai in pacat nu as mai putea fi cum eu in 5 ani nu am inselat-o si tentatii sunt zilnice am iertat-o o data nu a vrut sa se intoarca a marit prapastia cununand cu amantul pe niste prieteni de ai lor mai bine o iau de la 0 cu dumnezeu inainte

ma rog la dumnezeu sa imi dea tarie sa trecsi peste asta si sa gasesc o femeie care ca ma iubeasca sa o iubesc si sa fac o casa ceea ce nu am reusit pana acum o casa=o familie

Nu e vorba neaparar de bataie de joc sau de orgolii, pana la urma, daca ea chiar s-ar intoarce si el ar primi-o inapoi, cu siguranta nu ar mai avea indrazneala, si nici dorinta de a-l parasi din nou...
Problema e insa ca oricatar astepta-o el si s-ar ruga sa se intoarca, e foarte posibil ca asta sa nu se mai intample niciodata...si atunci ce faci?

Cand am avut niste probleme si am fost sa consult un medic de la spitalul de psihiatrie, am intalnit pe holurile spitalului un barbat, destul de tanar, care avea o asemea problema, desi era 8 dimineata, ca de ce l-a parasit femeia pentru altul, ca el inca o iubeste, daca am un telefon sa-i dau sa o sune...initial mi s-a facut mila de el, si i-as fi dat, dar mi-a fost frica sa nu ma certe doctorul; apoi mi-am dat seama ce prostie as fi facut, cine stie cat o terorizase cu telefoane si nu numai, de ajunsese internat acolo ( si fara telefon); acum, pe bune, cu asa atitudine, ce femeie ar mai fi vrut macar sa vorbeasca cu el, daramite sa se intoarca la el??? Asta daca nu cumva avusese chiar motive destul de serioase sa plece...

In fine, cu siguranta nu e cazul, dar mare atentie ca nimeni nu e imun la asa ceva, si uneori suntem la o distanta periculos de mica, fara chiar sa ne dam seama ....


Poate ar fi mai bine sa iertam pe cel care a gresit, si sa ne rugam sa-l ierte si Dumnezeu, si asta e, sa fie fericit acolo unde e, si cu cine e, poate ii e mai bine cu celalalt decat i-a fost cu noi, etc...
Vazand ca noi am iertat, si ca ne purtam in continuare cu bunatate, si de ce nu eleganta, fara resentimente, poate asa isi da seama mai usor ca a gresit fata de noi si ne-a facut rau, si poate se caiesc si isi cer iertare si ne impacam, chiar daca nu mai suntem impreuna ca cuplu, ramanem totusi " frati"...
Daca insa continuam sa le facem reprosuri si sa-i amenintam, si sa-i vorbim de rau pe unde apucam, sa-i improscam cu noroi, atunci si ei vor scoate la iveala greseli si defecte ale noastre, si se vor mai ridica si cu pretentii, sa ne mai ia si ce ne-a mai ramas ( copilul, casa, etc, Doamne fereste)....

Si legea e lege pentru toata lumea, insa un judecator poate, in functie de circumstante, sa dea o pedeapsa mai mica sau mai mare, sau chiar sa achite. La fel cum poate decide, in timp, si scurtarea pedepsei sau eliberarea pe baza de buna purtare...
Acelasi lucru il poate face si un duhovnic, pe considerente asemanatoare.
Cum va judeca Dumnezeu, acum nu stim, si nimeni nu poate pretinde ca stie, speram insa ca drept, -poate mult mai drept si nepartinitor decat o putem face noi vreodara -dar ca va tine si El cont de toti factorii implicati si de toate circumstantele. ( ma rog, dei sa tii cont de circumstante poate insemna safii partinitor; si poate iarasi nu suntem noi in masura sa intelegem si noi macar sa ne inchipuim conceptul de dreptate absolta...acum nu stim cui ar folosi si la ce, ca cineva care si-a parasitsotul sa ajunga in iad, poate doar daca din cauza asta s-o fi iscat vreun razboi cu mii de victime..,)...
Daca am aplica orbeste litera legii, am fi asemeni fariseilor, pe care Insusi Mantuitorul i-a condamnat pentru impietrirea inimii lor....

Corinusha, barbatul e ca bondarul. Azi aici, maine in patul alteia.

Permanent distras de o floare mai ... aratoasa, mai gustoasa. Permanent gustand dintr-o floare si dintr-o miere mai diferita de ce a mancat acasa.
Barbatul este nestatornic si biologic in fiinta lui are pacatul desfranarii lucrand.

Dar femeia este cu totul altfel. Este rationala, echilibrata, constiincioasa, infipta bine in problemele vietii. Iar femeia se supune barbatului instinctiv.

Aici este problema complet asimetrica a fidelitatii intre parteneri.


Daca un barbat inseala atunci poate este un gura casca, care s-a agitat la o femeie si nu a stiut sa se tina in frau, si ai putea sa-i spui usor, "bai gura casca, tineti si tu obiectul acasa... si nu te mai uita la prostii, ia intoarce capul de la crve" iar femeia lui ar trebui sa se ingrijeasca si sa-i ofere femininitatea si senzualitatea de care un barbat are nevoie, pt ca si ea cu siguranta nu-i ofera ce are nevoie... Nu poti sa stai langa muma padurii si sa zici ca o iubesti.

Iar daca o femeie inseala, inseala pentru ca s-a supus psihic unui alt barbat la care a gasit... altceva. Nu pentru partea fizica.

Ori un bondar ratacit il aduci acasa si trebuie doar sa-i intorci capul. Da, a gresit, dar.... asa e bondarul, trebuia educat mai bine, ceva bun are si el, dar se iarta mai usor o greseala din asta.
Dar pentru o femeie care psihic nu mai este a barbatului ei.... si care a acceptat dominatia altuia nu prea mai ai ce sa-i faci. E plecata deja, e dusa cu toata fiinta ei la altul.

Chiar sunt curios de raspunsul tau....

Imi pare rau- dar aici nu sunt de acord cu dumneavoastra! Un barbat, matur din punct de vedere fizic si psihic si intreg la minte, atunci cand iubeste cu adevarat o femeie (nu vorbesc de aventuri de-o noapte sau alte prostii; ci efectiv sa simti treaba asta), indiferent de circumstante si imprejurari, nicioadata NU se va uita la alta femeie!
Chiar daca circumstantele ar fi de genul ca esti plecat in delegatie in alt oras, sau esti sofer de cursa lunga (poate mai dificil in cazul marinarilor), si seara dupa ce lasi autocamionul la garaj si te duci ca omul si faci un chef cu colegii de munca, chiar daca esti "incalzit" mai bine, chiar daca lautaru' iti mai canta la urechi una de "inima albastra", chiar daca ospatarita arata mai bine, tot NU ti-ai insela femeia iubita!

Da.... ai dreptate. Pe hartie asa este. Si te rog sa numeri si tu "barbatii adevarati". O sa-ti ajunga o singura mana.

Si apropo: barbatii adevarati sunt cei incercati in ispita. Barbatii adevarati de care vorbesti banuiesc ca au trecut prin multe ispite virtuale.


Vorba e vorba, iar virtutea adevarata in focul ispitei se dovedeste. 99% din barbati ar cadea la o femeie mai frumoasa, intr-un context mai izolat, fara discutie. Mai vorbim dupa ce stai o noapte singur cu o blonda, in aceeasi camera pe motiv ca... si se da la tine, despre barbatie si altele.

Poate aici vorbim despre barbati intelepti - care stiu sa se pazeasca; despre barbati virtuosi - incercati in ispita. Si intelepciune te poate pazi de ispita, la fel ca virtutea... daca esti slab, te poti pazi fugind.