Poate fi vorba de o depresie post-natala? Intreb, caci ai spus ca esti asa de cand s-a nascut fetita.
Pe langa duhovnic, poate ar fi bun si un psiholog, chiar daca nu e vb despre depresie post-natala. Poate sa fie folositoare si ptr. voi doi, ca soti (terapie ptr. cuplu).

Daca depresia postnatalanu trece nici cand merge copilu la scaoala, e grav inseamna ca nu mai trece niciodata :(

Si eu simt ca numi iubesccopilu cat ar tb sau as vrea, pt ca sunt streasata ca nu ma descurc cu ea mai ales cand suntem singure acasa, nu pot face nimic. Vrea doar in brate si sa manance intruna, pana raman fara lapte, daca nu e nimeni sa stea cu ea cateva minute sa mananc si eu...mama reuseste sa o adoarma si fara sa suga ( cand e satula bineinteles), eu cand o pun js se trezeste in cteva minute si plange...pana si sotul s-a invatat sa stea cu ea sa fac eu treaba., dar e cam nemultumit ca a invatat-o mama in brate, ar fi vrut sa stea singura sa doarma in patut...si mai grav e ca ar mai vrea sa le fac pe toate la fel ca inainte, ba chiar mai bine, mereu ma cearta ca nu fac bine cate ceva.... mama zice ca poate nu se linisteste la mine pt ca ma simte ca sunt stresata... eu ma bucur ca macar o iubeste si mama( chiar daca nu m-a batut la fel de rau la cap sa-i fac nepot), si ca nu doar el si al lui o iubesc mai mult ca mine si pot sustine ca au dorit-o mai mult ca mine, eu doar le-am indeplinit dorinta...si apoi sunt cnstienta ca in caz ca nu ne-am intelege, ca miar face el ceva rau, si eu as vrea sa plec, fata ar ramane cu el si ai lui, nu -ar lasa s-o iau nici cu politia...