Formal par incompatibile pentru ca expresiile sunt, intradevar, diferite.

Forma de expresie este modelata de o simbolistica dependenta de contexte culturale diferite.

Insa, compatibilitatea de esenta este evidenta.

Ambele religii se sprijina pe pilonul iubirii intregii fapturi, pe Duhul Iubirii.

Fara acesta, crestinismul nu este crestinism, crestinul nu este crestin, budismul nu este budism, budistul nu este budist.

"Radicalitatea" si "incompatibilitatea clara" sta in ambalajul ideilor, in forma lor, in conceptual - nu in duhul din spatele expresiilor.

De exemplu, daca limbajul este diferit, nu putem afirma ca doua popoare sunt "radical" diferite.

Oamenii ambelor natii spera la bine, se feresc de rau, vor prosperitate, se tem de moarte.

Miscarile launtrice sunt aceleasi. Mecanismul cognitiv este acelasi. Aspiratiile si temerile fundamentale sunt aceleasi.

Crestinul incearca sa-L emuleze pe Hristos, in ceea ce priveste dragostea catre toti.

Budistul incearca sa-L emuleze pe Buddha, in ceea ce priveste dragostea catre toata faptura.

Daca unul sau altul esueaza, ce fel de crestin este? ce fel de budist este?

Dar cand ambii sunt strapunsi de iubire adanca, sunt raniti de dragoste, cand ajung sa-i iubeasca, sa-i pretuiasca pe toti ceilalti, mai presus de sine insusi, care este de fapt diferenta dintre cei doi?

Daca dorim sa segregam cele doua religii pe temeiul ca Hristos este Dumnezeu iar Buddha un simplu om, o putem face netinand seama de duhul iubirii.

Netinand seama ca de fapt duhul iubirii este cel care defineste si dumnezeirea si slava si puterea puterilor.

Un Dumnezeu care nu iubeste nu este Dumnezeu.

Ca Dumnezeu se gaseste in duhul dragostei si niciodata in afara lui.

I Timotei 2.5
 

Okie, pe scurt: 1. tot nu inteleg nimic. 2. Pt mine respectivul oriental, buddha, nu exista pe harta spirituala. Exista doar Hristos, celalalt a fost doar o umbra inselatoare si nu am cum, vreodata, in viata asta, sa imi schimb parerea. Ii resping complet, si lui si oricui cu aceleasi pretentii, orice autoritate sau urma de adevar in invatatura in comparatie cu Hristos. 4. Consider ca punerea pe aceiasi pozitie a lui Hristos cu personaje de acest tip, in numele unei asa-zise iubiri, este o eroare completa si o erezie. 5. Este evident ca avem opinii radical diferite, care nu se vor intalni probabil in vreun acord, si atunci ma retrag eu din discutie.

1. Fiindca nu e mare lucru de inteles.
2. Oare nu stii tu, o, Arjuna, ca Isus si Buddha sunt avatare ale aceluiasi Mare Zeu, in care o sa ne integram si noi atunci cand Brahma va incheia respiratia actuala?

:)))))))))))))
Superb, doctore.
Logic: daca ne integram in buda, respiratiei ii urmeaza o eructatie si o flatulenta. Cat Cosmosul budist de mari. Si apoi o recreatie de inceput de ciclu, o creatie maronie-fusiforma. (Ptiu!).
Pentru budisti: daca incepe un nou ciclu, buda ii cumpara creatiei un always?
Ridicola teoria ciclurilor cosmice. E un fel de a spune ca Dumnezeu doarme, si materia se organizeaza de capul ei. A kind of atheist bullshit, ca sa vorbesc in limba ocupantilor.
.................................................. .................................................. .................................................. ........................................
Ah, daca ai fi traitpe vremea marilor erezii... Tipi ca tine si Dragos, cu umorul vostru, desi acum in barci diferite, l-ar fi facut pe Luther sa isi dea palme, si pe katari sa planga. Nu ar mai fi existat arderi pe rug, nici la Roma, nici la Geneva, si nici razboiul de 30 de ani.
Vei-s mir!

.....................:)))

Pot să-ţi vând un pont? Fă-te că te-împiedici!

Cand isi revine din asana, are sa te brahmaputreze Olteanu.

Daca impiedicatul cu pricina ar presupune sa-l inteleg pe Hristos ca pe un fel de guru dintr-un ashram atunci il bat la fugit-viteza pe Iepurila la proba olimpica :)

Imparatia cerurilor nu este doar undeva ,in afara noastra sau in ceruri , intr-un loc de neatins , sau doar dupa judecata cea viitoare . Nu este un Hristos care ne vegheaza de undeva dintr-un loc abstract ,imposibil de patruns . Imparatia cerurilor nu ne-a parasit , nu ne respinge,nu e de neatins . Imparatia cerurilor incepe insusi cu noi.
Cu noi ? Cu mine cel pacatos ori prea necurat? Cu oamenii acestia de nimic fata de care prea adesea simt doar dispret ? Da ! Cu noi . Imparatia cerurilor nu se scarbeste de noi , nu se refuza noua, ci se daruieste sufletelor noastre chinuite de mizerie , neseprand ca ar merita ceva .
Imparatia cerurilor este lumina coborata peste intunericul nostru , este linistea coborata peste nebunia noastra , este speranta coborata pe neasteptate in mormantul vietii noastre
Daca Dumnezeu nu s-a scarbit sa toarne duhul Sau peste aceste fapturi de nimic care suntem, si ne-a iubit cu atata dragoste ,incat sa ne considere fii ,pe niste criminali nerecunoscatori ca noi, atunci si noi trebuie sa ne plecam in fata acestei minunate vesti :"Imparatia cerurilor se apropie ,si este chiar in voi"
Oare cum ar trebui sa ne purtam cu oamenii,pe care Dumnezeu insusi I-a iubit atat de mult , incat din dusmani ai sai ,I-a considerat casnici ai sai , fara ca acestia macar sa ii fie recunoscatori ?
Imparatia lui Dumnezeu este slava Lui continua din inimile noastre , bucuria darurilor daruite noua fara vreun merit , si iubirea aproapelui asemenea cu iubirea lui Dumnezeu .
Nimic nu este mai mare ca Dumnezeu ,care ne umple de revarsarea dragostei Sale , si asemenea LUi , cel asemenea noua.

Şşşşşt! Te aud cei
care au impresia că se şi termină! (cu noi, în noi, cu ei, doar în ei)

"Noi" suntem usa catre "voi" :)

Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti .
Sau inversand putin :
De ce sa ma iubesc pe mine? Pentru ca sunt aproapele tau :)