Subscriu. Numai că această căutare poate dura ani şi ani, nemaipunînd la socoteală că vei întâlni feluriţi oameni care te vor asigura (uneori cu multă elocinţă) că vei găsi aşa cum te învaţă ei...
În ce mă priveşte, căutarea mea a fost scurtată de următoarele evenimente:
a) spovedania şi participarea la slujbele bisericeşti, cele ortodoxe
b) studiul Scripturii (am citit şi comparativ, nu doar Biblia ortodoxă; cea care mi-a mers la inimă a fost Biblia noastră, celelalte fiind vădit "aranjate" şi facil-adaptate la comodităţile minţii lumeşti, la nevoile mundanului cel mult-logicist şi fără de taină...)
c) studiul răbdător al unor cărţi duhovniceşti, în special studiul Filocaliei, al Vieţilor Sfinţilor dar şi al unor cărţi care pun faţă în faţă duhul ortodox cu alternativa catolică - dintre acestea am găsit numeroase clarificări mai ales în cartea editată sub îngrijirea Părintelui Stăniloae unde e prezentată disputa dintre Sfântul Grigorie Palama şi adversarii săi care s-au rătăcit în negura ignoranţei (Achindin, Varlaam şi alţi teologi catolici).
d) studiul cărţilor de dogmatică, unde sunt prezentate comparativ învăţătura ortodoxă şi învăţătura celorlalte confesiuni; aici, în special, sunt evidenţiate diferenţe clare şi, în virtutea principiilor logicii omeneşti, e imposibil să accepţi ca fiind adevărate variante care se exclud reciproc, aflându-se nu în raport de diferenţă oarecare ci de contrarietate.

Dar cel mai mult, cel mai convingător, m-a îndrumat rugăciunea, mai exact lucrarea ei. Lucrarea rugăciunii învaţă pe orice om, îi desluşeşte ce e cu el şi unde îi este Biserica. Aşa cum îţi e rugăciunea, aşa îţi e şi raportul cu Dumnezeu Cel Viu.

Personal consider că nicăieri omul nu are parte de Adevăr şi de Viaţă atât de deplin ca în Ortodoxie. Dar prin asta nu înţeleg nici că toţi care se numesc pe ei ortodocşi ar fi de urmat sau, ca să zic aşa, de invidiat...:) Şi nici că oamenii care aparţin altor confesiuni ar trebui, cumva, înfieraţi sau desconsideraţi. Am cunoscut oameni frumoşi, oameni buni şi înţelepţi care aveau credinţe şi educaţie religioasă diferite de a noastră, a ortodocşilor, după cum am cunoscut oameni care se pun ori sunt puşi la mare preţ în Biserică dar pe care eu nu voiesc nici să îi văd nici să îi salut. Afară de cazul când ar arăta că, prin minunea lucrării duhului de pocăinţă înlăuntrul lor, ei ar avea o cât de mică dispoziţie să renunţe la mârşava şi nebuneasca lor aşezare. Din nefericire, canaliile şi trădătorii, urâtorii de om şi de Dumnezeu ştiu foarte bine să se pitească sub măşti dintre cele mai bine brodate cu citate din sfinţi. Nu de alta, dar tatăl lor este nimeni altul decât vicleanul făcător al minciunii şi al tuturor otrăvurilor răutăţii. Başca, al nebuniei incurabile. Şi, în final, al garantării morţii.

Aşadar, să caute sufletul omului duhul de umilită curăţie şi de smerită pace în Hristos, mai întâi!
Aceasta e cheia care va deschide Uşa Milostivirii, aducînd Lumina Neînserată a Dumnezeirii prin Biserica Adevărată - una, sfântă, sobornicească şi apostolească.

Buna asta :)

Oricum nu am de gand sa imi schimb religia/confesiunea; oricum nu ma pot considera o crestina practicanta, asa cum trebuie, dar nici nu renunt la lectiile de bunatate si milostenie care le-am invatat in ortodoxie; chiar daca probabil de fapt le-am invatat trecand prin viata, dar si bunica imi citea din Biblie cand eram mica si imi citea pildele si de la ea am invatat primele rugaciuni, si tot ea ma ducea la Biserica aproape in fiecare Duminica. Practic ea mi-a insuflat bunatatea si mila in parte si din ceea ce mi-a citit. Asa ca asa nepracticanta cum sunt si pacatoasa si cum mai vreti s-o ziceti, sunt crestina ortodoxa. Cine nu e de acord cu asta, asta este; nu toti putem fi la fel si nu toti putem fi sfinti.

PS: foarte frumos ai scris domnule Ioan Cezar; chiar m-a emotionat.

Emoţia poate fi începutul şi susţinătorul faptei bune. Sau, vai, doar înlocuitorul subiectiv şi steril...:)
Aşadar, dacă vrei să mă emoţionez şi eu (...:)) dă-mi vestea bună că ai luat în serios îndemnul lui Cristian şi că te-ai pus pe căutat şi (pre)lucrare de sine. E doar începutul unui drum, dar cei care păşesc fie şi un pas pe el, au deja parte de Adevăr şi de Viaţă.
Doamne ajută!

Nu, eu nu vreau sa ma lepad de Biserica Ortodoxa, doar intreb de unde putem sti daca este cea adevarata

Doamne ajuta
 

Daca mosii si stramosii nostri au fost ortodocsi inseamna ca au stiut de ce luptau pt patrie si credinta dreapta,deci bine ar fi sa nu ne ducem la alte grupuri sectare sau structuri de alta confesiune.Doamne ajuta sa multumim lui Hristos si Maicii Domnului ca nu ne am nascut de alta credinta

Problema este ca discernamantul tau lasa mult de dorit.

Tu chiar ai nevoie sa-ti schimbi religia.

Pune mana si citeste, nimeni nu te poate convinge ca Tolstoi de ex. e un scriitor bun cand tu nici nu stii sa citesti.

O intrebare legitima.
Toate religiile incearca sa se apropie de Adevar. Nici una nu poate fi Lumina pura. Dumnezeu nu a ramas fizic pe Pamant si de aici oamenii au pastrat cat au putut din Adevar.
Ne putem da seama, cum spunea si altcineva mai sus, dupa cat de mult respecta ele legea universala a iubirii.

Domnul Isus Cristos nu a ramas ca om pe Pamant, ci S-a inaltat la Cer. Ca Dumnezeu, El se afla "in Cer, pe Pamant si in tot locul".
Oamenii poate ca nu ar fi pastrat nimic din ceea ce li s-a predat de catre Dumnezeu daca Duhul Adevarului, care sufla incotro vrea, dar se manifesta mai ales in Biserica nu i-ar fi ajutat, pastrand acest Adevar pentru ei, explicandu-l si raspandidu-l pe intregul pamant, dupa cum Adevarul a poruncit sa se faca, spunand "Mergand, invatati toate natiunile!". Si, intr-adevar, Biserica este azi implantata in toate natiunile si toate natiunile care azi sunt crestine au ajuns astfel in urma eforturilor evanghelizatoare ale Bisericii lui Cristos si niciuna nu a devenit vreodata crestina prin efortul vreunei false Biserici.

Deci, si din aceasta ne putem da seama care sunt falsele Biserici: niciuna dintre ele nu a fost, vreodata, capabila sa converteasca nici cel mai mic popor.