De exemplu, Noul Testament este un altoi al Vechiului Testament.
Se retin principii din cel vechi, dar este imbogatit cu revelatia dragostei nemarginite dumnezeiesti pentru tot omul.
NT genereaza o alta perspectiva asupra Lui Dumnezeu.

Un altoi al Noului Testament ar fi talcuirile patristice.
Acestea maresc rezolutia intelesurilor, reveleaza noi profunzimi.

Un altoi al talcuirilor patristice ar fi talcuirea rămânerii fără patimă faţă de înţelesurile (chipurile) lucrurilor, esenta nepatimirii.
Ea este enuntata, dar nu este explicata.

Confunzi sau amesteci premeditat Adevarul cu patima mandriei ..Ca sa poata spune cineva despre sine ca este drept ,trebuie indeplinite concomitent 2 conditii :1.sa creada Adevarul si 2.sufletul sau sa fie in conformitate cu preceptele Adevarului..
Eu vorbesc de punctul 1 tu vorbesti NUMAI de punctul 2 si dai vina pe Adevar ca omul e patimas si crede(aplica) gresit .:43:


Nici tu nu trebuie sa uiti ...cine esti tu.



Exact ce spuneam mai sus,dai vina pe Adevar ca omul aplica defect Adevarul.Da,dogma e mai pretioasa decat viata aproapelui ,pentru ca in dogma se ascunde Dumnezeu si voia Lui."Eu sunt Calea,Adevarul si Viata."...si in afara Adevarului de fapt iubirea aproapelui e ...defecta,adica nu e iubire.

Binule, ma ingrozesti. Tu iti dai seama ca tocmai ai justficat arderea sau orice alta executie a "ereticilor"? Nici o teorie filosofica/ideologie politica/dogma religioasa nu valoreaza cat viata unui semen. Cand vei fi capabil sa creezi viata, de preferat ex nihilo, anunta-ma; te voi recunoaste ca zeu. Pana atunci, esti doar unul din miliardele de inregimentati subiectivi.
Cum a spus emirul Ulugbek, religiile si imperiile vin si pleaca. Din fericire, pentru ca suntem "doar" fiinte umane.

:21:si cum "calculezi" valoarea vietii unui semen ...pe baza a ce?

Nu, nu...:) Cred că tu confunzi aici altoirea cu dezvoltarea.
Şi cum să nu fie explicată despătimirea? Nu ai citit nici o carte creştină? Or, dacă ai citit, chiar nu pricepi nimic?
Florine, toată viaţa Bisericii este şi explicaţie şi aplicaţie şi descriere şi tot ce ar mai dori sufletul omenesc să fie.
Sau, poate, înţelegi ceva special prin termenul "explicaţie"... Chiar aşa, ce este pentru tine explicaţia? De nu o găseşti în Biserică, unde sufletul îşi află limanul, odihna în Domnul...

Binule, daca pentru tine valoarea vietii on sine nu este infinita, atunci nu ai inteles nimic din ce predici. Stii, exista Cineva Care ne atrage atentia ca nu ptem face un fir de par alb sau negru. Repet, creeaza tu viata, si fa-o praf: ca zeu, ai logic tot dreptul asupra lucrarii tale.
Ma ingrozeste modul in care fanatismele eclesial-dogmatice si politico-ideologice isvorasc din aceeasi mlastina imunda a subiectivismului care isi are propria ingustime ca idol, ingustimea confesional-organizationala privita ca arhetip al perfectiunii.
Cu fiecare postare precum a ta citita, mai moare in mine si in altii ca mine o cuanta din ceea ce, candva, era "credinta"... Partea buna e ca nu imi pare rau, dimpotriva.
Partea rea este ca exact ca tine gandeau inchizitorii in Roma, Calvin in Geneva, Robespierre la Paris si Stalin la Kremlin. "Dogma Bisericii/doctrina Partidului e mai presus de viata".
Acest mod de gindire miroase sulfuros: este semnatura Lordului Intunecat, de la Care aceste pulsiuni totalitare origineaza.

Calvin despre rabdare: ,, Daca nenorocirile se abat asupra voastra si moartea va impresoara din toate partile, aveti nadejde in Cel care invie mortii. Intrucat este de datoria noastra sa suferim, ar trebui sa ne supunem smeriti; caci este voia lui Dumnezeu ca Biserica Lui sa treaca prin astfel de imprejurari incat dupa cum plugul trece peste ogor si cei pacatosi au voie sa-si treaca sabia peste noi toti, de la cel mai mic pana la cel mai mare. Asa cum spune in psalm, sa ne pregatim pentru lovituri. Daca starea aceasta este grea si dureroasa, sa fiti multumiti ca Tatal nostru ceresc, desi ne aduce fata in fata cu moartea, o intoarce spre binele nostru vesnic. Si in adevar este mai bine pentru noi sa suferim pentru Numele Sau, fara sovaire, decat sa avem Cuvantul Sau fara sa fim incercati de suferinta.

Caci in prosperitate nu traim valoarea ajutorului Sau si puterea Duhului Sau, ca atunci cand suntem asupriti de oameni. Lucrul acesta ne pare straniu dar Cel care vede mai limpede decat noi stie mult mai bine ce este spre folosul nostru. Iar cand EL ingaduie suferinta pentru copii Sai fara doar si poate ca aceasta este spre binele lor. Astfel intelegem ca orice hotaraste EL este lucrul cel mai bun pe care l-am putea dori" (Tracts and Letters)

Foarte frumos text!
Să mă ierţi, că îl găsesc cu totul ... ortodox......:)

Este foarte greu de trait un asemenea sfat.Cand ne trece Dumnezeu prin cuptorul incercarilor..putini reactionam asa de...ortodox :)

Categoric! Şi tocmai aici e măreţia...