Da, exact. Am spus că Sfântul Nicodim Aghioritul a fost canonizat, de masonerie şi de iluminaţi, ca să-şi facă ei planurile. Şi prin Sfântul Nicodim, au băgat în calendare şi pe ereticul Augustin şi Ieronim cu biblia vulgata... (că vezi Doamne, au trăit înainte de 1054).

Patriarhul ecumenic Atenagora I, a fost mason şi iluminat, nedeclarat. "După faptele lor îi veţi cunoaşte", ne spune Hristos. Mai multe nu spun, cauţi tu singur.

Iar pentru lipsa ta de colegialitate, GMihai, te ignor din nou, şi pe acest topic.

Păi văd că nu mă ignori.

Haide, Emiliane, pe bune, nu-i facem în ciudă lui Dan Brown ? Tu ai produs materialul, teoria, eu mă ofer să traduc.

Poate scrie omul şi o carte, poate se mai face şi un film, iese un ban :)

Vitiate, uite, am găsit:

Karulia-Pustia Sfântului Munte Athos - e atât de frumos şi sfânt locul acela... rămâi fără cuvinte...

https://www.youtube.com/watch?v=DN2ZFVpku7w

Sunt locuri mai frumoase pe planeta asta, decat cele din Athos. Pentru tine sunt frumoase pentru ca sunt manastiri ortodoxe acolo.

Nu, acolo e raiul pe pământ. Acolo e Maica Domnului!

Maica Domnului e Sus, cu trupul si sufletul, in caz ca nu stiai. Ca Ea este acolo, e un adevar dogmatic de care mustesc cantarile Bisericii (si care adeavar il impartasiti cu catolicii, chit ca va place sau nu).

Aaa... nuuu ! :) Nu fiindcă acolo sunt mănăstiri Ortodoxe.

Creştinii n-au treabă cu Mănăstirile.
Mănăstirile sunt doar pentru a-i apropia de înţelegerea şi trăirea creştinismului cât mai autentic şi curat cu putinţă.

Dacă "unii" oameni, vor merge prin mănăstiri să le golească, trimiţând mai mulţi mucenici la Hristos, mănăstirile goale, rămân simple clădiri, aşteptând alţi (m)ucenici să-i înveţe să ucenicească lui Hristos, în lupta pentru desăvârşire pentru Împărăţia Cerurilor.

Cum au făcut "romano-catolicii", când au invadat Athosul în 1202 (cu 6 ani înainte de introducerea indulgenţelor în tot Apusul) când au năvălit în Athos şi au ucis, după unii istorici 50% dintre monahii Athosului, după alţii 90% din călugării câţi erau atunci în Athos.

Deci nu pentru clădiri, e frumoasă Karulia, ci pentru că acolo sunt sfinţii. Pustnicii, Sfinţii lui Hristos, care înţeleg creştinismul şi îl trăiesc. Cei care înţeleg creştinismul şi îl trăiesc, pot fi şi în familie, căsătoriţi, dar sunt puţini, "turma e mică", ne spune Mielul... (Luca 12, 32)

Şi în regiunea Karulia, a pustnicilor, nu-i nicio mănăstire :) regiunea aparţine de Mănăstirea Marea Lavră şi dacă vrei să pustniceşti acolo, iei binecuvântare de la Marea Lavră. Ai fi aflat asta, dacă ai fi vizionat filmuleţul ce am pus mai sus.

Iertare, dacă te-am obosit...

Nu, nu, nu :)

Maica Domnului, la fel ca Sfinţii, la fel ca Hristos, la fel ca Duhul Sfânt, la fel Dumnezeu Tatăl şi la fel ca demonii, sunt pe pământ, cu noi, în chip firesc şi nevăzut. Îţi dovedesc cu versete din Cuvântul lui Dumnezeu ? :)

Bine că m-ai luminat.

Mie-mi place. Probleme? :39:

Raiul de pe Athos, fraţilor, nu e frumos doar prin darurile naturii, nici prin faptul în sine (izolat, cum ar veni) că acolo viază Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Nici natura nici Preasfânta Maria nu fac Athosul mai frumos decât alt loc frumos din lume.
Frumos este Athosul pentru lucrarea frumoasă a vieţii acelor oameni ai curăţiei, monahii.
Frumos este Athosul pentru că dincolo de duhoarea şi sângele despătimirii, locul acela e dăruit, întru rodnicie, de mireasma sfinţeniei nevoitorilor.
Frumosul Athonit vine din frumosul sufletelor care se dăruiesc Domnului, cu adevărat.
Omul sfinţeşte locul. Poate mai mult ca oriunde acest gând se vădeşte ca adevărat pe Muntele Despătimirii - Athosul.

*
Athosul e pretutindeni. Oriunde un om se dăruieşte lui Dumnezeu în întregime, din tot sufletul.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu mult iubeşte şi mult ajută pe monahii athoniţi. Deoarece ei cu adevărat o au pe Ea ca măicuţă, ca mângâietoare, ca ocrotitoare, ca nestemat al iubirii adevărate, sfinte şi sfinţitoare.
Monahii athoniţi sunt copiii Ei cei mai apropiaţi. Nu-i vorbă, copii îi suntem cu toţii, dar aceia îi sunt mai apropiaţi deoarece o iubesc, i se dăruiesc şi o ascultă întru tot binele, mai mult decât noi. Fireşte că Maica îi ţine mai aproape, precum ei înşişi doresc aceasta, vădit.

*
Raiul athonit e nu în afară, cât mai degrabă înlăuntrul inimilor acelor bărbaţi şi în relaţiile frumoase dintre ei, precum şi dintre ei (fiecare şi laolaltă) şi Cer.

Ferice de omul care, nefiind cu trupul pe Athos, poate fi, prin inima lui, un athonit!
Din fericire sunt mulţi aşa, athoniţi fără chilie în Athos, răspândiţi pe întreg Pământul. Slavă Domnului!