Poti sa-mi spui de ce consideri tu ca este asa de grav, trecutul tau? :hmmm:

Urma pacatului nu este numaidecat ceva negativ, din contra...poate fi o suferinta care sa duca la bucurie. Desi erai in pacat, Domnul s-a uitat la tine, te-a ridicat, te-a curatit, te-a vindecat. Daca nu era aceasta uram a pacatului...poate ca nici nu ai fi putut constientiza cine esti de fapt si unde poti ajunge. Cunosc zeci de oameni care nu au cunoscut caderea, dar care sunt plini de mandrie din cauza aceasta. Ori pentru Dumnezeu...conteaza enorm pocainta si smerenia fiului ratacitor, nu furia fiului care nu a gresit niciodata.
Mantuieste-te![color=red]

Cel mai grav lucru din viata unui om este pacatul.Si daca eu nu implineam voia Lui Dumnezeu, deci pacatuiam, incalcand aproape toate poruncile Lui (as renunta la "aproape", dar mi-e frica sa nu smintesc pe multi), atunci cum sa nu fie grav?
Totusi nu-mi pierd nadejdea ca voi fi iertata!

Marele adevar este ca Isus Hristos ne iubeste si ne accepta asa cum suntem nu cum ar trebui sa fim. Daca iertarea noastra ar depinde de efortul nostru ar fi dezastru pentru ca niciodata nu ne-am putea ridica la standardul Sau. In vechime a dat legea ca sa dovedeasca lumea vinovata si nimeni nu aputut sa implineasca legea inafara de Domnul Nostru Iisus Hristos. Acum domneste legea Harului "Prin har suntem mantuiti prin credinta si aceasta nu e de la voi: este darul Lui Dumnezeu" Efeseni 2:8. De aceea nu te mai invinui singura pentru ca Domnul te cunoaste stie trecutul tau dar a decis sa-l uite sa-l arunce in marea uitarii. Tu crede aceasta iertare pentru ca sa intamplat. Iisus a venit in lume ca sa dea viata nu sa o ia. Daca Dumnezeu uita tu de ce nu uiti? Dumnezeu Tatal cand se uita la noi se uita porin fiul Sau. Iisus ne acopera trecutul si pacatele noastre. Noi ii cerem iertare ne pocaim si El ne acopera cu slava Sa. Tatal cand se uita la noi il vede pe Fiul Sau pentru ca El ne acopera.
Iertarea e un dar nemeritat primit prin moartea Lui. Merita Sa-L slavim si sa traim toata viata langa El.

Te v-a putea accepta cineva, doar in masura in care tu te vei accepta! Abia de aici incolo incepe sau poate incepe binele!

:)Vreau sa va multumesc pentru sfaturile incurajatoare pe care mi le-ati dat.Intr-adevar aveam nevoie de aceste vorbe.Voi incerca sa ma accept asa cum sunt, cu trecutul pe care il am, repetandu-mi mereu ca, prin Taina Spovedaniei, Dumnezeu m-a iertat!Sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa ne mantuim si sa ne intlnim intr-un coltisor din Rai!

,,Tot omul este pacatos" a spus Proorocul David intr-unul din psalmii sai. Deci nu trebuie sa deznadajduim atunci cand cadem, ci sa ne ridicam si prin pocainta sa iesim din starea pacatoasa. ,,Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihnii pe voi."Domnul a spus aceste cuvinte si atunci avand acest liman spre care sa nazuim, avem totul. diavolul este viclean, el ne indeamna sa pacatuim si dupa ce o facem, ne arata urmarile pacatului, ingrozindu0ne si incercand sa ne arunce in deznadejde. Dumnezeu este Pastorul cel Bun care pt. fiecare oaie isi pune viata Sa. Cata Dragoste! Doamne ajuta

Toti cadem in pacat si cred ca nu exista unul care sa nu-si dea seama cat greseste.Important este sa continuam lupta.Preafericitul Augustin spunea :"Ai cazut,ridica-te!Ai cazut iar,ridica-te!".Doamne ajuta!

Da ilma dar e mai usor sa previi decat sa vindeci...................si in plus de asta nu toate ranile se pot vindeca.......raman semne,sechele.

Stiu asta,dar conteaza sa mergem mai departe.Dumnezeu ne iarta daca vede in noi pocainta,dorinta de schimbare si multa vointa de lupta.Doamne ajuta!