Dacă luăm conceptele de "drept" şi de "Dumnezeu" în cheie creştină, situaţie în care Dumnezeu este etalonul absolut al moralităţii, al "dreptului", atunci, evident, Dumnezeu are dreptul să facă ce vrea. Totuşi, în atare situaţie, întrebarea însăşi îşi pierde oarecum sensul.

Dacă mă întrebi despre părerea mea strict personală, subiectivă, atunci răspunsul este "nu". Actul creaţiei implică nişte responsabilităţi, inclusiv din partea creatorului.

In acest caz este evident ca intelegem diferit ce inseamna ,,Dumnezeu" si fiecare isi va urma convingerile in argumentare, plecand de la aceasta diferenta. Oricum multumesc pt raspunsul direct si sincer.

Ei, iartă-L şi tu, fii om cumsecade, înţelegător... La câte are El pe Cap.....

Citind chestia asta, gandul imi zboara la Gen 4:10, unde Dumnezeu mai intai e cel care ii pune aceasta intrebare lui Cain. "Ce ai facut?".
Iata ca, in Noul Testament, pazitorul fratelui Isus este cel care Il intreaba pe Noul Adam, care este si Noul Abel.

Agnus Dei, qui tollis peccata mundi...

Ioan Cezar - Nu ştiu dacă e un subiect care merită tratat la mişto. Până la urmă ese vorba despre durere şi suferinţă umană, despre disperare şi revoltă.

In FA capitolul 4. 27-28 sunt doua versete semnificative, in rugaciunea Apostolului Petru. EL spune asa: Pilat, romanii, Irod si israelitii s-au strans impreuna intr-un scop pe care toti il stim. Fiecare participant a crezut ca a procedat conform propriei vointe (chiar asa a si fost), urmandu-si propriile scopuri, pe care le-au crezut implinite. Fiecare a crezut ca totul s-a terminat odata cu vointa lor, scopul lor si prin actiunile lor. Poate spune cineva ca nu au fost liberi si constienti in alegerile lor? Au fost. Insa cititi cu atentie ce spune Apostolul Petru in versetul 28. Mihai ? :)

Da, ce ? Este doctrina predestinării. Dar cum funcţionează asta ca şi teodicee ?

Eu nu am folosit sintagma ,,predestinare" si nici Apostolul Petru nu a folosit-o in acele doua versete :) A spus doar ca ce si-au imaginat unii, la nivelul lor, ca este doar voia lor era de fapt voia lui Dumnezeu :) Vrei sa le impaci pe ambele, pe un rationament strict uman? Nu poti, o vei distruge fie pe una ( libertatea umana) fie pe cealalta ( suveranitatea lui Dumnezeu). Aceste doua versete ( sunt mult mai multe) arata clar precum cristalul ca ambele exista. Cineva de la noi spunea ca cele doua sunt, dpdv al intelegerii punctului de legatura dintre ele fara a fi in conflict,ca doua rauri care se unesc doar in fata tronului lui Dumnezeu din Imparatie. Nu mai devreme si nu in alta parte.

Probabil raspunsul nu este unul ideal pt tine. Am altele mult mai dure, dpdv la cum as argumenta, dar nu doresc sa nasc discutii aprinse, care se pot intinde pe x pagini, rasfira in toate directiile si care se vor termina fix cum au inceput :)

Îţi închipui că durerea şi suferinţa umană, disperarea şi revolta sunt treburi de care e responsabil Dumnezeu. I le cam pui în cârcă, mândruţ-foc cum te afli. Şi ai aerul că nici nu-ţi dai seama de asta, nu-i aşa? Ba îţi dai foarte bine.
Poate eşti mai atent, totuşi, cu atribuirile.... Nu faci decât paradă de răzvrătire, frumos ambalată, ca de obicei.

Păi, Pelerinule, exact asta e problema, că răspunsul... nu este. Nu înţeleg ce ai vrut să spui cu toată argumentaţia de mai sus.

Dar, cu certitudine, exemplul din Fapte nu este aplicabil la întrebarea celui care a iniţiat topicul, pentru că în speţa din Exod se arată clar şi neechivoc cum Faraonului i s-a "împietrit inima", ceea ce semnifică o anulare a liberului arbitru.

Iar în ce priveşte întrebările mele, iarăşi nu văd cum le răspunde. Eu întreb aşa: ce anume mă împiedică pe mine, creatura, să am dreptul de a cere socoteală creatorului dacă, ulterior actului creaţiei, creatorul acţionează în moduri care pe mine mă rănesc şi mă fac să sufăr ?