Mirela, da trebuie sa fie si cantine sociale, dar parca se concentreaza numai pe ele efortul.

Aici se dau gratuitati la mese la scoli pentru copii care nu au posibilitati.

Nu stiu cum este la voi, dar aici odata cazut in saracie si somaj, nu mai poti sa te ridici. Nu te mai angajeaza nimeni. Ai stigmatul.
Si sunt familii unde parintii sunt someri si copiii traiesc in saracie si nu au posibilitati nici ei sa se ridice. Si parca nici nu se mai zbat.

Este groaznic sa stai fara serviciu, fara sa fie nevoie de tine, fara sa fii util.
Si fara bani si serviciu nu ai acces la nimic: nici la cultura, nici la sport, nici la sanatate. La nimic.
Si te izolezi tot mai mult.

Firmele se gandesc numai la castig. Si trebuie controlate putin. Unele inchid si lasa pe drumuri sute si mii de oameni, altele fac discriminari si nu vor sa angajeze anumiti oameni.
Trebuie si ele sa faca ceva.

Pai ma gandesc ce vor acum cu milioane de refugiati care vin aici. Ca nu numai adopst si masa le trebuie. Ce fac cu ei dupa aia? Servicu, scoli, locuinte etc. De unde? Mai sunt si somerii proprii si vechi. Vor sta refugiatii astia saracii fara serviciu, pe strazi, fara preocupari?

Cel mai probabil se vor organiza in militii si apoi vor incerca instaurearea
noului Califat (ISIS) bineinteles cu executiile de rigoare in stilul lor

Daca vor incerca asta, securistii europeni ii vor lasa fara oo, si, aproape sigur, fara viata. Asa ca stau linistiti; capul ce se pleaca glontul nu-l pocneste...for a while.

Am fost si eu în somaj un an si jumătate, dar uite că Dumnezeu mi-a dat până la urmă ceva mai bun decât am avut înainte. Nu cred că este un stigmat a fi somer, e însă o situatie mai grea, si trebuie să ai multă sperantă si să nu te lasi oricât de greu îti este. Cu Dumnezeu înainte, ajungi departe.

Situatia asta a refugiatilor este foarte delicată, mai ales că se pare că nu sunt cu adevărat refugiati unii dintre ei. Chiar ieri am văzut un caz la Debrecen, în Ungaria, în care asa zisi refugiati au distrus si au vandalizat tot ce-au găsit în cale. Cei din capul mesei (a tărilor respective) vor trebui să găsească variante de iesire din criză, fără a-si periclita propriile valori si proprii cetăteni.

si totusi, uite ca este posibil :(

"Pe saraci ii aveti pururea cu voi." - cuvintul Domnului.

Nu zici tu deloc prost ce zici acolo; dar frumos ar fi sa se implice si statul; ca tot de l noi cei multi isi ia veniturile statul.
Dar intr-adevar s-ar putea face asa cum zici tu; si in ziua de azi ajuta mult si retelele sociale pentru a aduce in discutie un caz sau altul si pentru a mobiliza lumea; la noi in oras, s-au facut foarte multe campanii, araje ales si tot felul de lururi din care s-au trans bani pentru ca Alex sa poata merge in rutcia la operatii (sgur ati auzit despre baietelul in fata carui explodat masina bunicilor, iar el a suferit arsuri foarte grave pe fata si corp; a ramas fara degetele la mini si fara urechi; iar singura lui sansa la o viata normala sunt o serie e opratii de reconstructie in Turcia).

Da, mobilizarea pentru cazul lui Alexandru Botorea a fost impresionanta.

Ca sa lamurim o treaba.
(Asa ma enerveaza unii care vin si trantesc o prostie in mijlocul discutiei ca sa strice tot...)

Ce poate sa faca individul sa faca. Nu zice nimeni nu. Dar sunt lucruri care nu le poate face asa oricine si fara plan.
Una este sa dai mancare si haine de pomana la saraci din surplusul tau si alta sa asiguri un loc de munca si alte lucruri de baza, in mod permanent.

Vorbeam de firme si de institutii de stat care pot sa faca totusi ceva pentru cei saraci, mai ales sa-i ajute cu pregatire profesionala si locuri de munca.

Nu discutam de cazuri individuale, ci de sute si mii de oameni.

Cam are dreptate sophia. In cazul asta clar, ar fi foarte bine-venita implicarea statului in primul rand; abia apoi la nivel individual; daca, de exemplu, eu am o irma, si am nevoie de angajati, pot auta oameni cu loc de munca, dar daca sunt un om normal de pe strada, pot doar sa ajut din e am; nu pot oferi un sprijin material indelungat; nu am cum.