Eu mi-am format concluzia ca iubirea este calea mantuirii si sta la baza tuturor lucrarilor. Sfantul Cosma Etolianul spunea ca doua iubiri mantuiesc: iubirea fata de Dumnezeu si iubirea fata de aproapele. Avva Efrem Filotheitul spunea ca daca aceste doua virtuti lipsesc, celelalte n-au niciun fundament. Parintele Arsenie Boca spunea ca toate poruncile lui Dumnezeu se unesc in porunca iubirii. Deci daca iubim pe Dumnezeu, tinem cuvantul lui. La inceput mai greu, cum putem, pana se despatimeste sufletul si ajungem sa simtim iubire adevarata. Toate poruncile lui Dumnezeu sunt spre binele nostru, chiar daca par grele.

Intr-adevar, multi atei au o intelegere gresita, cum ca Dumnezeu ar cere de la om o atentie de care el, ca cel mai presus de timp, ar avea nevoie de ea ca un soi de despot ce sufera de cultul personalitatii.

Ori, ceea ce ce Dumnezeu cere omului, este ca acesta sa se intoarca cu fata spre Izvorul Binelui, spre binele sau, caci in lipsa Sa, nici cele mai bune intentii nu se pot materializa pozitiv.

Si eu credeam asa inainte chiar daca sunt ortodoxa. Am mai citit intr-o carte de rugaciuni ca pacatul este cauza tuturor relelor. E greu tare, sunt atatea minciuni, ba ca planeta asta e de miliarde de ani si acum cu ecumenismul asta, iubirea universala, suna asa bine, dar...

Nu are nici o importanta ce varsta are planeta atat timp cat informatia stiintifica nu se grefeaza pe platforma ideologica ateista.

Iubirea universala, fratia, egalitatea, binele social, etc. au mai fost teoretizate dar in mainile omului fara Dumnezeu, lucrurile astea in practica s-a tradus prin ghilotina, lagare, camera de tortura, etc.
E dovedit istoric.

Adică nu orice formă de iubire este mântuitoare, iubire cu discernământ, în toate avem nevoie de discernământ şi mai ales de Dumnezeu.

Iubirea universala a fost miezul invataturii Lui Hristos.

Omul se aseamana Lui Dumnezeu numai daca iubeste totul si toate.

Ura Lui Hristos este doar impotriva pacatului, niciodata impotriva omului.

Hristos nu face diferente intre religii, natii, etnii, confesiuni.

Dragostea Lui straluceste cu putere peste toti.

Iisus este Ecumenistul care urmareste reunirea tuturora in Adevar.

Cine simte sau instiga la ura, dispret impotriva omului nu este cu Hristos.

Cum adica ?

Hristos nu face diferente intre oameni, nu dispretuieste, nu uraste, nu izoleaza, nu divizeaza.

Hristos este ecumenist in modul Sau de a privi toata faptura.

Este un pacifist care indeamna pe fiecare sa caute Adevarul.

Hristos nu a facut/nu face diferente intre natii si religii. Era si este interesat de om, nu de religia, confesiunea acestuia.

Este ecumenist pentru ca doreste sa ne uneasca, infrateasca pe toti in lumina adevarului. Sa locuim cu totii in El (oekumene).

Fiecare dintre noi ar trebui sa privim cu acelasi ochi lumea, cu ochiul Lui Hristos.

Deci nu este nici o diferenta intre cei care i-au Sfanta Impartasanie si cei care
nu i-au ?
Care adevar ? Al cui adevar ?

Este o diferenta doar intre cei ce iubesc si cei care nu iubesc.

Sfanta Impartasanie se ia pentru ca omul sa poarte in el dragostea Lui Hristos.

Iar dragostea Lui Hristos nu face diferente, iubeste cu putere fiecare suflet in parte.

Este ecumenica, universala.

Omul devine purtatorul dragostei Lui Dumnezeu. Nu mai iubeste cu dragostea lui omeneasca, ci cu iubirea perfecta a Lui Hristos care se salasuieste in el.

Adevarul are aceasta forma de dragoste.

Omul care se impartaseste, dar care nu da rodul iubirii, la ce_i foloseste?

Omul care se impartaseste dar dispretuieste pe altii ce fel de lucrare face?