Aha !!! Deci avem deja un context la care să ne raportăm, şi care dă o altă coloratură poveştii. Mulţumim, Pelerinule.

Aşadar: Iona nu vrea să meargă în Ninive (ba mai mult, o şterge către Tarsis, care e în direcţie diametral opusă), pentru că:

1. Ninive e pentru un profet iudeu cam ce ar fi Berlinul pentru un evreu în 1940;

2. Iona previzionează (cf. cap. 4) că Dumnezeu vrea să-l folosească pentru a-i ierta cumva pe asirieni, ceea ce el nu concepe.

Pe de o parte, Iona e profet, e sfânt, e dispus să-şi dea viaţa pentru salvarea corăbierilor (pentru că percepe că din vina lui aceştia stau să piară), pe de altă parte iertarea duşmanilor şi a păcătoşilor ca urmare a pocăinţei acestora i se pare de neconceput, într-atâta încât să aprecieze că "mai bine îmi e să mor decât să trăiesc".

"Cei care nu ştiu să deosebească stânga de dreapta" este o referinţă la copii, care nu au ajuns la vârsta înţelegerii; în context, e o figură de stil privind mulţimea de oameni din Ninive: "dacă sunt atât de mulţi copii, cât de mult popor, în total, este ?".

Unde ai gasit explicatia asta? e foarte profunda, si releva textul ca fiind pe multe nivele. Banuiesc ca intr-o sursa de comentarii catolice sau ti-ai intrebat confesorul. M-ar interesa mult, caci e clar ca Sf. Scriptura, indeosebi Tanakh, e multi-dimensionala. Nu mi-ar fi trecut prin minte ideea asta. E clar cat de hazardat e sa interpreteze cineva, adica un simplu mirean, Cartea fara ajutorul unui sacerdot sau al unui pastor bine pregatit. Stiu, la voi e disciplina, si studiul Cartii se face NUMAI asa cum am zis: asistat. Adica catolicul, fie tu sau Mihnea, sau oricare altul, o faceti cu un text explicativ de autoritate al Bisericii sau cu confesorul langa voi.

O singura precizare as mai face, cu permisiunea voastra. Un istoric britanic remarca urmatoarele aspecte: Dumnezeu vrea sa mearga cu el, profetul fuge de EL. Dumnezeu a dorit ca el sa mearga la Ninive, adica 800 km nord-est de Palestina. Iona merge aprox 3.200 km spre vest. Daca ar fi urmat porunca Domnului profetul ar fi calatorit pe uscat, traversand regiunea numita ,,Semiluna Fertila". In schimb pleaca pe mare (evreii nu agreau deloc ideea de a calatori pe mare) si stim toti ce s-a intimplat. Fiecare decizie a lui Iona, luata conform propriei logici, s-a terminat cu un dezastru.

Pe internet....

Ok, deci nu poti fi mai specific. Bun, voi cauta si eu.

Corect. În general, conform modului în care citesc eu textul, prin prisma opticii mele de secol 20, Iona apare ca un adolescent răzvrătit care, deşi îşi iubeşte părintele, se opune cu obstinaţie autorităţii acestuia şi nu pricepe nimic; bine intenţionat, dar necopt şi iraţional.

"Mă trimiţi la asirieni ? Eu te cunosc bine, mai bine mă duc în direcţie opusă !!"

"I-ai iertat pe asirieni ?!! Mai bine mor !!!"

"Mi-ai luat vrejul ?!!! Mai bine moooooor !!!"

Interesant că acest personaj, un profet care îl iubeşte pe Dumnezeu (rugăciunea lui, din cap. 2, este relevantă) este totuşi apreciat ca fiind sfânt în exegeza creştină.

Scuze, am citit câteva zeci de link-uri şi materiale, pe moment nu mai pot preciza exact unde era interpretarea respectivă.

Iona a fost credincios dar in momentul cand sentimentele si antipatiile lui ,,nationale" au intrat in coliziune cu voia lui Dumnezeu a avut dificultati, pana la finalul povestii, de a accepta ca voia lui Dumnezeu nu trebuie sa coincida mereu cu propriile noastre preferinte. Este o lectie, peste timp, pentru multi dintre noi :) O seara buna Mihai, Dumnezeu cu tine.

Exact. E un profet, e credincios, e sfânt (conform cu hagiografia ortodoxă şi catolică), dar în Sfânta Scripturră este, până la sfârşit, descris ca fiind răzvrătit, la un mod pueril. Practic, Iona îi reproşează lui Dumnezeu faptul că el este dispus să ierte pe păcătoşi.

Ca un copil mic care a strigat după tatăl său să-i bată pe ceilalţi copii, care îl sâcâiau.

Ceea ce eu găsesc fascinant este tocmai sfinţenia coroborată cu infantilismul.