Poate cu cat faci mai putin cu atat gresesti mai putin.

....:)) Şi una şi alta. ...:)))
Şi ar mai fi şi paza minţii de gânduri deşarte, iar pentru asta avem rugăciunea minţii/inimii.

Foarte adevarat ce spuneti. Ma identific! Am in plan sa ma spovedesc, si chiar am facut asa cum ati spus, sa ma rog pentru ea. Multumesc tuturor pentru sfaturi, toate sunt folositoare!

Trebuie sa intelegi ca n-ai sa pot primi de nicaieri sfatui mai bune decat ti le poti da singura dar cu sinceritate si o judecata impartiala, dreapta.

Pentru ca nimeni nu stie mai bine ca tine cum stau exact lucrurile.
Cum i-ai vorbit. Cum i-ai raspuns. Cum este ea de fapt fata de poate cum (subiectiv) o vezi tu.
etc.
Poate la discutia initiala nu ai pus problema cum trebuie iar ulterior n-ai stiut cum sa o indrepti.

Oricum, atat timp cat celalat nu vine si el in intimpinarea ta, nu poti sa faci mare lucru, evident nu tine sa aiba relatia asta cum tii tu de exemplu.

Dar asta poate nu pentru ca nu ar vrea cu adevarat ci poate la randul sau a suferit multe dezamagiri din partea altora.
Si etc.

Relatiile interumane sunt fff. complicate, oamenii cresc in medii diferite, vin cu bagaje diferite, etc.

Fiecare incearca mai putin sa-l inteleaga pe celalat cat sa obtina pentru sine anumite lucruri de la celalalt.

A avea relatii pozitive cu cei din jur, chiar si cu cei mai inconvenabili nu e un lucru usor si putini pleaca in viata cu lectia asta invatata de acasa.

Felul in care am pus problema, a fost cu dragoste. Nu am acuzat, nu am vorbit urat. Doar i-am spus cum ma simt eu si cum vad eu din perspectiva mea toata poveastea si ca nu mai pot continua asa, sa ii fac pe plac mereu de teama ca se supara si ca o sa o pierd. Iar ea mi-a spus ca nu si-a dat seama de asta dar sa o accept asa cum este. Practic noi am renegociat prietenia, concluzia a fost ca nu se mai poate. Nu imi mai doresc sa fim prietene ca inainte, deoarece nu mai vreau sa intru in acel joc, mi-e mult mai bine acum ca sunt sincera cu mine. Dar mi se parea frumos sa vorbim ce este de vorbit, strict si la obiect ca niste colege, sa nu mai simt tensiunea aceea. Eu atunci cand gresesc mi-e usor sa imi recunosc greseala, asa cum imi e usor sa iert o persoana daca imi greseste. Dar aici simt ca ma lovesc de un zid, necooperant. Iar ea mi-a marturisit in numeroase randuri ca este o persoana orgolioasa, deci stiu de ce este necooperanta. Concluzia la care am ajuns este ca nu o sa mai incerc sa fortez lucrurile si ma voi detasa. Greseala mea a fost ca singura m-am bagat in aceasta problema, tocmai cum ati spus si dumneavoasta, aflandu-ma "in nevoi" fata de ceilalti si cautand aprobare in jur. Oricum, constientizarea slabiciunii e un pas spre reparare.

Dupa ce i-am spus ce simt, legatura dintre noi devenise mai usoara. Timp de o saptamana chiar am simtit o usurare, vorbeam fara sa simt o tensiune intre noi. Atmosfera la locul de munca era fericita. Ulterior, nu stiu de ce, s-a produs aceatsa schimbare. Dar, pe muteste. Totul a fost progresiv, nu brusc. Acum, d-abia daca ma poate privi in ochii.

Crezi ca e mai bine sa ai o ,,amica" pe interes?
Nu poti pretinde sa ai prietenia ei, din moment ce nu isi doreste... respecta-i liberul arbitru. Rezuma relatia voastra la un salut de venire/plecare, va faceti amandoua treaba la locul de munca si lasa restul sa vina de la sine daca ii va facea si ei placere.

Cauta sa ai un echilibru interior astfel incat sa nu te atasezi in mod nesanatos de persoanele din jurul tau. Oamenii vin si pleaca in viata ta, unii stau o perioada mai lunga de timp, altii mai scurta; unii poate iti vor fi tovarasi, altii te vor invata lectii, etc . Iubeste-i, dar nu e in regula sa devii dependenta de ei.

Imi pare ca ai vorbit mai mult despre ea. Dar tu, tu ce simti, ce gandesti?
O poti privi in ochi pe colega? Si daca da, in ce fel? Ce iti trece prin minte atunci cand o privesti? (nu e nevoie sa ne spui, e suficient sa cugeti la asta cand ai un pic de ragaz)

Apoi, modul imaculat in care ti-ai prezentat situatia si aerul de nedreptatita care are de-a face cu o persoana cu probleme (colega), nu-mi pare semn bun. Ce crezi: esti o persoana orgolioasa? Sau asta e doar trasatura colegei.... Ai ceva in comun cu vreo forma de santaj emotional? Ai facut vreodata asta? (marturisesc ca ti-am pus aici o intrebare capcana)
Iti sugerez sa te privesti cu un spor de onestitate. Esti parte din conflict. Mai exact din jocul psihologic de-a victima si persecutorul...
Toate cele bune!