No așa,ardelean de-a meu.Sincer ma regasesc in greco-catolicism mai mult fiindcă imbina esteticul si duhul arhaic al parfumului oriental cu deschiderea catolică.No,bine a fi?

Candva erai crestin. Apoi te-a luat sminteala, din infumurare intelectuala, probabil (oi fi crezut ca e ceva de capul tau, pe-acolo prin studentia teologica).
Si in loc sa intelegi ca Domnul te invita la mai multa cumintenie, la lucru mai serios si la un strop de smerenie, ai inceput sa faci bule si te-ai smintit cu prostii straine.
Si acum nu te mai regasesti si esti un pic cam chiaun de cap.
Vezi ce fiinta fragila e omul? Si ce rau lucru e proasta randuiala si lipsa masurii si neascultarea?
Acum il intelegi intrucatva pe Adam cel de dupa cadere?

P.S. Astea cu "exericitii spirituale" e mai bine sa i le scrii lui Florin Oltean. El te intelege... Puteti deveni chiar pretini.

Ma, Seraphim, de ce nu vrei tu sa te linistesti nitel? Ca pari tare necajit... De-a dreptul haituit, mai omule...
Hai ma, ca pari om tare bun la inima: du-te la spovedit, pune-te pe plans mare, fa si tu rugaciunea usurel, asa, cu un strop de recunostinta, cu toata inima dezgolita si.... gata! Ia sa vezi cum iese Soarele!

Hai ma, ca mi-ai inmuiat inima si uite, iti dedic un cantecel: https://www.youtube.com/watch?v=wpg9KnzzAiA

Lasa ca Dumnezeu ne acceptă pe toți cum suntem,si pe tine si pe florin oltean care ne alimentează cu invataturi din frumusețea hindusă si budistă si pe mine care,măcar caut si incerc sa imi gasesc rostul.

Bată-te harul sa te bată mă t-rex.Mă asteptam la https://youtu.be/XNXyxQVJCGs

Foarte frumoasa, sarumana!

Eu spun așa:

Tatăl nostru Care ești în ceruri,
Sfințească-Se Numele Tău [în noi],
Vie Împărăția Ta [la noi],
Facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pămînt.
Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.
Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri [ajută-ne să iertăm].
Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mîntuiește de cel rău.
Amin!

unde

vie = să vină
Împărăția Ta = Duhul Sfînt
noi = toți care ne rugăm împreună indiferent de loc sau timp
Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi = 1) dă-le-o și celor care nu au ce să mănînce = 2) dă-ne Împărtășania
nu ne duce pe noi în ispită = ajută-ne să nu greșim / păcătuim

Ideea e sa fie cat mai personal,să constientizezi că te adresezezi Tatălui,si implicit tu esti un fiu.De aici trebuie sa porneasca atât relația cu Dumnezeu cat si orice rugăciune.

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne lăsa (duce) pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Câtă vreme omul nu a trăit cu adevărat în duh cumplitele adâncuri ale iadului, pe de-o parte, şi pe de altă parte, propia înviere a lui Hristos, el trebuie să urmeze căii arătate de Sfinţii Părinţi şi nu să se povăţuiască de la sine. Oricât de înzestrat intelectual ar fi el în comparaţie cu alţii, oricâtă cunoaştere teoretică ar stăpâni, să nu se întemeieze pe sine. Iar dacă, pe lângă cunoştinţele toeretice, mai este stăpânit şi de patimile invidiei, urii, şi altele asemenea, cu atât mai primejdios îi este a se face sfetnic.

Sufletul nostru poate şi trebuie să tindă către Dumnezeu; însetează după El, vrea să fie deplin cu El şi numai cu El, dar când cu adevărat Îi dăm Lui întreaga noastră viaţă, când voim a "înfăptui" tinjirea noastră şi o face singurul "act" al întregii noastre vieţi, atunci întâlnim ceva la care nu ne aşteptam în vremea începutului însuflării noastre. Mulţi s-au îngrozit de ispitele cărora se supune omul în calea sa către Dumnezeu, şi mulţi au fugit de suferinţele ce li s-au părut "neroditoare" în clipele părăsirii de către Dumnezeu.

("Taina Vieţii Creştine", Arhim. Sofronie, pag. 217-218)