canon care prevede va nu ai voie sa te casatoresti?! Nu am auzit de asa ceva. Nu cred sa existe asa ceva trecut in Dreptul canonic

Concluzia: daca preotul isi mentine interdictia pentru casatorie sub pretextul avortului, mergeti la altul.

E groaznic, imi pare foarte rau de ce povestiti aici. Ati incercat sa mergeti la un psiholog, poate v-ar ajuta?
De aia ziceam pentru ca unele femei spuneau, povesteau detasat, ca si cum nu ar fi fost nimic, de parca si-ar fi scos un cos, am ramas socata de lipsa lor de emotie, vi-a-vis de subiectul acesta. D-voastra sunteti sincera si va pare rau, ceea ce e de laudat.

Nu reuseam sa inteleg daca genul de femei care nu au regrete pentru aceasta fapta se prefac sau chiar nu simt nimic, pentru ca, daca nu simt nimic e mai rau.

Este in viata Sfantului Siluan Atonitul urmatoarea intamplare: era in satul lui un baiat care la o hora l-a omorat pe altul cu un pumn. Dupa ani de zile Sf. Siluan l-a vazut la hora pe acelasi baiat, vesel dansand si l-a intrebat cum de are curajul sa se bucure cand stie ce a facut. Si raspunsul baiatului respectiv a fost: da, stiu ce am facut, insa in fiecare zi m-am rugat lui Dumnezeu sa ierte pacatul meu, si am plans mult pentru pacatul meu. Si intr-o zi am simtit iertare si mangaiere in sufletul meu si de atunci nu m-a mai apasat lucrul acesta si constiinta s-a impacat si am simtit ca Dumnezeu m-a iertat.

Asta trebuie sa faci si tu: sa-ti ceri iertare pana cand simti ca Dumnezeu te-a iertat. Atat, doar sa-ti ceri iertare.

Daca nu o sa faci asta "din inima", pentru ca o pocainta formala nu stiu cat ajuta, o sa ramana pe sufletul tau lucrul asta toata viata.

E bine sa citesti Acatiste, dar sufletul trebuie sa-si ceara simtind, din inima iertare lui Dumnezeu. Adica pe langa Acatiste mai spune si tu "Doamne iarta pacatul meu".

Daca prima parte este despre iertare, partea asta a 2-a este despre indreptarea consecintelor faptei.
Si mai trebuie sa faci un lucru: odata cu un avort vine si responsabilitatea pentru sufletul respectiv.
Chiar daca l-ai omorat, ai un suflet, care este AL TAU. Sa te rogi pentru el ca Dumnezeu sa-i daruiasca lumina, sa dai milostenie pentru sufletul lui. Poti responsabilitatea mantuirii lui acum.


Acum ai 2 copii, chiar daca unul este departe si nu-l vezi... l-ai trimis prea devreme departe.

Cum de nu ati putut spune NU? si sa lasati copilul sa se nasca

Mai intai nu aveti dreptul sa judecati o alta persoana, fara macar a stii situatia.
In al doilea rand, un posibil raspuns ar fi: pentru ca din pacate exista multe momente de rascruce in care oamenii sunt singuri si disperati.
Unde erau in acele clipe parinti, frati, prieteni, cunostinte, tatal copilului etc.?

Este atat de usor de judecat si cerut de la altul.
Dar ce alternativa avea? Nu a stat nimeni de vorba cu ea, nu i-a oferit ajutor ca sa pastreze copilul.
S-a trezit singura, cu un copil in burta.

Si din pacate nici acum nu stie ce are de facut cu viata ei, pentru ca nimeni nu o sfatuieste ca lumea.
Of, pentru unii este atat de usor de facut copii!

Nu am judecat-o, am intrebat-o, atat.
Imi pare rau ca s-a inteles asa.
M-am gandit ca ar fi fost vreo situatie de sanatate, ceva medical etc.