-Un preot a vazut o femeie plangand in fata icoanei Maicii Domnului si a intrebat-o ce necaz are vrand s-o ajute,dar femeia i-a raspuns plangand
-"De sapte ani n-am mai avut nici un necaz,parinte,oare sa ma fi uitat pe mine Domnul?"
Spunea cineva ca pe Dumnezeu il putem vedea doar printre lacrimi.
Ca sa ne rugam cum trebuie avem nevoie de motivatie cea mai buna fiind suferinta,care ne apropie de jertfa Mantuitorului,ne ajuta sa ne descoperim rugaciunea din inima.

"Acest neam de diavoli nu iasa dacat cu post si rugaciune".Dar rugaciunea sa fie din inima si nu doar cu buzele.Spunea un Parinte:"exista 3 categorii de crestini:cei care nu iarta,cei care iarta,dar care spun ei nu uita si cei care iarta si uita"asadar sa iertam, sa ne rugam din suflet si sa tinem post pentru a fi feriti de tot raul.Greutatile vin de la Dumnezeu, dar tot El ne ajuta sa descoperim solutia la ele.Tot ce trebuie e sa nadajduim,sa ne rugam.Cu Dumnezeu lucrurile au alt inteles.Doamne ajuta!

Orice gand indreptat spre Dzeu este o rugaciune si orice lacrima o jertfa:)

eu consider ca si canonul e f important,e f important un program in rugaciune ca sa fim constanti pt ca omul mai are si stari de tulburare si nu poate sa se roage mereu iar in acel moment e necesar sa faci canonul mecanic daca nu poti din suflet,dar eu cred ca mai auzita e acea rugaciune facuta la icoana Maicii Domnului spunandu-ti durerea ..si de asemenea eu consider ca e f important sa avem mereu in gand pe Dumnezeu si sa vb cu El chiar daca esti pe strada,sau oriunde ai fi.Mi-a spus un parinte ca ,ca rugaciunea sa fie din inima trebuie facuta cu constiinta ca Dumnezeu sAU sfantul caruia te rogi sa crezi ca e langa tine si te aude

-Sf.Siluan A. spunea ca cel mai greu lucru este rugaciunea,desigur vorbea de rugaciunea adevarata nu cea cu buzele pe are o facem de multe ori in graba,dar nici aceasta impreuna cu metaniile(canonul) nu e usor de facut constant,iti trebuie multa vointa,cred ca fiecaruia ii ramane cateodata canonul nefacut sau incomplet,desigur il poti face in alta zi dar nu-i usor,totusi daca incercam pe cat posibil sa nu ramanem in urma cu el(canonul)ne ajuta in primul rand la mantuire ,dar ne intareste si vointa ,credinta si ne lumineaza in intelegerea rugaciunilor pe care le facem si in intelegerea voii lui Dumnezeu cu noi.
-E greu sa ajungem la starea de trezvie a Sf.Parinti in agitatia vietii de astazi,dar putem dupa cum spunea un parinte sa-l intrebam la fiecare pas pe Dumnezeu daca-I place ceea ce facem in clipa respectiva si daca vrei sa-I faci voia in mod sigur ,iti va raspunde.
-De multe ori cerem cate ceva de la Dumnezeu dar nu stim daca acel lucru e bun pt.mantuirea noastra,de aceea dupa ce-I adresam rugaciunea putem adauga sa faca asa cum e
voia Sa si nu voia noastra.

"Pururea lauda Ta in gura mea" ps.33 cred:)

Spunea Pr. Teofil Paraian ca nu poti sa-i ceri unui om lumesc sa fie duhovnicesc asa dintr-o data. Omul lumesc are un drum de parcurs pentru a ajunge de cealalta parte a barierei. Se incepe cu rugaciunea citita si daca ne silim, Dumnezeu vede si incet-incet ajungem si la rugaciunea duhovniceasca, numai sa vrem. Apoi, cum specifica cineva mai sus, rugaciune poate fi si o lacrima si chiar un oftat, dar binenteles ca cel mai bine este a ajunge la rugaciunea neincetata.
Doamne, ajuta !

-Sf.Parinti spun ca omul simte atunci cand se roaga cum trebuie,simte ca s-a rugat si ca rugaciunea sa a fost bineprimita si ca avem un mic indiciu pentru aceasta atunci cand nu mai luam seama la sinele nostru,la corp si pozitia lui,la respiratie si toate celelalte simtiri,atunci cand nu ne mai vedem deloc pe noi insine toata atentia fiind indreptata spre rugaciune.
-Daca pacea dintre oameni e consecinta a constiintei vinovatiei fiecaruia dintre noi,la fel
si rugaciunea e conditionata de smerenie,nu ne putem ruga cum trebuie cand ne simtim biruitori si infailibili ci doar cand simtim ca fara Dumnezeu suntem nimic.
-Spunea un sf.parinte ca pana nu vom simti ca suntem praful de pe drum nu ne vom mantui.

Ce bine ar fi daca ar fi asa de usor. Cea mai buna analogie ar fi relatia dintre inteligenta /virsta. Daca ar fi garantat ca inteligenta apare la o anumita virsta(sa zicem la 40 de ani), nu ar mai trebui sa facem nimic decit sa asteptam momentul respectiv, scaldindu-ne pina atunci in ignoranta si patimi

Sa nu ne amintim de Dumnezeu doar la anumite ore(sablon) ci si in ALTE momente ale zilei( conduci, astepti, urci, cobori, maninci, iubesti, esti tras cu banana pe apa, pe schi-uri(atunci mai mult ca oricund):), pescuiesti, scri un examen:D