Citat:
În prealabil postat de antoniap
(Post 631593)
Sa trecem la chestiune, stimabile. In topic nu e vorba despre mine.
|
Nu, despre prostia ta si perversiunile la care faci reclama, demontate aici:
Citat:
În prealabil postat de Copacel
(Post 631571)
|
Ti s-a postat link -ul de la bun inceput, dar in loc sa-l citesti, ai continuat cu aceleasi tampenii.
Marturie a unei prostii peste medie sau a unei perversitati la fel, deoarece nu e prima data cand instrumentezi atacuri impotriva BOR.
Prostia care sminteste (I)
http://www.activenews.ro/stiri-socia...teste-I-132498
Una din marile catastrofe produse de internet este confuzia între ușurința de a obține informații și starea de om informat, de om care cunoaște un domeniu. Pentru că foarte mulți oameni au ajuns de-a dreptul cuceriți de această confuzie, ei fiind oricând gata să se bată cu oricine în căutări pe net, cu toate că sunt neștiutori în domeniul în cauză. Mai mult, asemenea oameni devin adepți, chiar fanatici, ai unor idei superficiale, preluate din lipsă de pregătire și discernământ. Dar, desigur, susținute cu „dovezi clare” adunate „de pe net”. Desigur, fără discernământ.
Rezultatul?
Și mai mulți dezinformați și, cu un termen teologic, și mai multă sminteală. Un exemplu ce ne-a fost readus de curând la cunoștință este un videoclip cutremurător – dar, desigur, depinde și în ce sens cutremurător. Despre, nici mai mult, nici mai puțin, „prezența crucii lui Baphomet pe bisericile ortodoxe”!
Am urmărit cele câteva minute de imagini asistate de muzica pătrunzătoare din „Carmina Burana”.
Evident, autorul videoclipului, desigur auto-considerat ortodox, habar nu are ce este „Carmina Burana”, o colecție de cântări „profane” cu titlul „Cântece păgâne/seculare pentru cântăreți și cor spre a fi cântate cu instrumente și imagini magice”. Carl Orf compune muzica acestei părți din „Triumf”-ul său, care mai include poemele erotice – în special lesbiene – ale lui Catullus și partea finală, „Triumful Afroditei”. „Roata Fortunei”, care domină structura din „Carmina Burana”, este înconjurată de expresia „Regnabo, Regno, Regnavi, Sum sine regno” - „Voi domni, voi domni, voi domni, sunt fără regat”. Cine dorește să se informeze mai departe despre mistica total păgână a acestei compoziții o poate face.
(..)
În spațiul românesc și Crucea cu două brațe și Crucea cu trei brațe au fost bine reprezentate, mai ales în troițe, dar și prin crucile bisericilor, proclamându-se astfel și deplinătatea Ortodoxiei.
Merită făcută aici o observație simplă: interpretările aberante ale Crucii cu două brațe și respectiv ale Crucii cu trei brațe sunt firești unei lumi protestante în care Crucea este un exotism puțin cunoscut. Dar pentru lumea ortodoxă, în care Crucea este o permanență, asemenea răstălmăciri sunt mai mult decât ridicole. O simplă vizitare a expoziției „Puterea Crucii” ori, și mai ușor, o căutare pe Google (ex.: „troiță”) este de ajuns pentru a arăta bogăția uluitoare de reprezentări ale Crucii în cultura română profundă și în Ortodoxie în general. Reprezentări care, ajunse în Occidentul desacralizat, pot căpăta, evident, cele mai aberante „interpretări”.
De asemenea, folositoare ar fi și o vizită pe site-ul cimec.ro, spre a se vedea acolo forme ale crucilor de mână – și nu numai – atestate de-a lungul istoriei românilor.
La Mânăstirea Putna există, de pildă, o cruce de mână cu trei brațe realizată pe la 1566 (
http://www.putna.ro/Cruce-s3-ss5-c1-cc2.php), adică înainte cu două secole de înființarea masoneriei.
În jur de 1600 este datată crucea de masă – folosită în Sfântul Altar – pe care o deține Muzeul Național de Istorie și o prezentăm alăturat.
(Poate fi văzută și pe internet, pe site-ul oficial al Institutului Național al Patrimoniului, la adresa
http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?...6860D6DCA4FD60).
Tot pe site-ul cimec.ro[3]poate fi admirată și această originală cruce cu trei brațe realizată la 1624 și aflată în muzeul Mânăstirii Dragomirna din Jud. Suceava.
După cum se poate constata chiar și din această sumară prezentare, crucea cu trei brațe[4]și crucea cu două brațe sunt mult anterioare prostiilor apusene de secol XX (de gen „Transhumanism” sau Aliester Crowley), și chiar înființării masoneriilor[5].