Inceputul si sfarsitul sunt conventii suscitate de perceptia fragmentata a realitatii.

In mod fundamental nu exista nici inceput, nici sfarsit.

Inceputul si sfarsitul au sens doar atunci cand realitatea este privita la suprafata ei, la fragmente in procesul lor dinamic.

Daca privim la natura lor fundamentala miscarea/temporalitatea/diviziunea sunt transcense.

Daca Materia si Dumnezeu sunt ambele primordiale, fara inceput si sfarsit dar complet separate, atunci Materia are acelasi statut ontologic ca si Dumnezeu. Avem un raport de excluziune / disjunctie.


Daca "La Inceput" a fost doar Dumnezeu, pentru ca Materia sa fie separata de Fiinta, aceasta a fost creata din Nimic, din Vacuum.

Fiind creata din Vacuum, natura ei fundamentala este Vacuitatea.

Sa-mi explice si mie cineva, va rog, urmatoarea chestie: daca cineva ajunge in Rai si afla ca mama sa sau sora sau orice alta fiinta draga lui este in Iad, cum ar mai putea el experimenta ipotetica fericire absoluta in Rai, stiind ca cealalta persoana se perpeleste-n flacarile Iadului si ii indeasa Michiduță furca-n cur zi si noapte, pentru totdeauna?
Deci eu tind sa cred ca pe lumea cealalta nu vom mai avea amintirile celor intamplate pe Pamant, ceea ce contrazice ce sustineti multi dintre voi. As dori tare mult insa sa primesc o explicatie buna si cu fundament biblic.

4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.(Psalmi145,4)
Acelasi (Ps145,4).

In ziua mortii dispar trupul, intelectul si amintirile, insa ultimele(pe timpul vietii) au rolul de a forma sentimente de iubire neconditionata, caci a acumula aceasta IUBIRE este scopul vietii omului pe Pamant.
Sentimentele se formeaza in inima si aici se acumuleaza fara limite ajungand sa debordeze si sa se raspandeasca in jur necontenit, demonstrand lui Dumnezeu ca locul acelei inimi este in Rai deoarece este permanent iubitoare.
In Rai acea inima se va bucura pentru toate si-I va multumi lui Dumnezeu ca pe ea a adus-o in Rai, spre deosebire de multi altii.
In Rai fericirea nu e ipotetica, dar absoluta e.

Dpmdv numele unei experiente limitate(viata terestra a unui om) mie mi se pare un aspect esential.
O dovada in plus este pomelnicul; cand doua persoane pomenesc la Liturghie pe cate un Nicolae in data de 06.12, Dumnezeu primeste de la preot rugaciunea pentru doi Nicolae diferiti si distincti(de legatura fiecaruia cu pomenitorul), nu pentru un singur Nicolae sau pentru toti cei care poarta numele de Nicolae.

Numele se poate schimba, dar asta ar insemna o revolta fata de existenta proprie, fata de viata sa, fata de Dumnezeu Care i-a dat suflare de viata sub destinul acestui nume. In plus, Dumnezeu ii accepta pomelnicul sub numele purtat la nastere; la al doilea nume Dumnezeu "sughite".

Cred ca esenta neschimbatoare care ofera identitae fenomenului suflet este "oglindirea" lui Dumnezeu in el, lepadarea de sine(smerenia, rastignirea). Prin astea se diferentiaza de ceilalti avand identitate cu totul si cu totul proprie.

stii ca adam a fost sanctificat si ca este cerebrat si de catolici si de ortodocsi?
din ce i s-a "intamplat" lui adam cred ca putem intelege destul de bine ce spune crestinismul despre rai si iad.

deci, adam este cel mai pacatos om care a existat si care va exista vreodata, datorita lui omul pierde tot. cu toate astea adam traieste vreo mie de ani fericiti pe pamant. moare si este inmormantat sub o stanca, sigur scrie si cum se numea stanca aia, dar am uitat. bun. si sta ala sub stanca pana cand dumnezeu se intrupeaza si vine pe pamant. stim ce face Iisus, nu insist, dar cand se inalta ce face? il ia si pe adam cu el! deci, cel mai mare si mai ticalos om care a trait si care va trai vreodata pe pamant este rasplatit de dumnezeu si mantuit, luat in rai/cer (?!?) langa el inainte de sfarsitul lumii!!!

ce inteleg eu de aici? rai si iad pot exista pentru omenire de-abia dupa judecata de apoi, ceea ce asteapta crestinismul de doua mii de ani, nota bene, chiar si Iisus era convins ca sfarsitul lumii era iminent. atunci, la judecata, se va face impartirea. la aceasta impartire va lua parte chiar si satana, care va putea fi mantuita sau nu. daca se pocaieste cu adevarat cei "drepti" vor fi alaturi de "michiduta" in alta parte, nu in iad. :))

Atheist detected. :D
Cum poti sa spui ca Adam e cel mai pacatos om care a trait vreodata doar pentru ca a mancat dintr-un mar? Adica Stalin sau Mao Zhedong sunt mai putini pacatosi ca el, care au omorat milioane de oameni, au instaurat dictaturi sangeroase, bazate pe violente, torturi, ateism militant, etc? :))
Stiu, ai sa spui ca asa a intrat pacatul in lume, prin Adam, dar sa fim seriosi, n-a facut altceva decat SA MANANCE UN MAR! Nu avea de unde sa stie ce repercusiuni va avea gestul sau (desi imi da cu rest si aici, adica de ce naibii ar trebui sa suferim toti ca a mancat ala din mar, cu ce suntem noi de vina??!).
Dar sa nu uitam cine a mancat primul din mar, adica Eva, care l-a facut si pe Adam sa manance. Deci cel putin Eva e mai pacatoasa ca el, nu crezi? Btw, si aia e sanctificata? :)) Intreb serios, ca habar n-am.
In orice caz, as dori din partea cuiva de pe forum o explicatie logica si biblica pentru mitul marului interzis pentru ca eu pana acum n-am reusit sa inteleg prea bine. Pe scurt, cu ce suntem noi de vina ca au mancat Adam si Eva din mar?

Ok, multumesc, dar am vazut ca alte citate din Biblie sustin ca pe lumea cealalta vom avea amintiri, in special in Iad unde ele ne vor chinui in plus ca n-am facut ce trebuia pe Pamant ca sa scapam de gratarul vesnic. Eu ce sa mai inteleg?

:))
dar ce detector meserias ai! :))

fii atent cum sta treaba, eva haleste marul si apoi ce face? il ispiteste pe adam! :)) intelegi miscarea? eu, ca atheist :)), dupa cum ti-a detectat aparatul, as zice ca porcaria e in alta parte aici, ispititorul fiind marele magician insusi, dar crestinismul spune asa cum ti-am zis mai sus. adam este cel mai mare pacatos si cel mai mare ticalos din istoria omenirii, el ne-a furat nemurirea. si nu avea decat sa reziste ispitei. dar si aici e o hiba, tu, ca orice mascul pacatos :)), te-ai gandi ca a vazut ala pasarica evei, cositele ei, tzatzisoarele ei :)) si lovit fiind de o erectie monumentala a cedat. numai ca nu-i asa, cica a vazut minunatiile evei d-abia dupa ce a cedat!!! aia e...:))
dar tot ce trebuie sa intelegi este altceva, de fapt, adam a dispretuit porunca directa data de dumnezeu, punct.

cine interpreteaza asa greseste. viata pamanteana nu are importanta decat la judecata, daca ai fost "drept" gata, ai terminat cu ea, nu mai conteaza rude, iubiri si alte alea de pe pamant... logica spune ca dimpotriva, daca ajungi la smoala ai imbulinat-o, e invers. :))

Biblia nu e o carte ca toate celelalte, e cu totul deosebita si nu e scrisa de oameni in timpul liber, e scrisa de oameni "cu dictare" de la Dumnezeu prin Duhul Sfant care se pogoara pe "scribi" si-i insufleteste; are foarte multa incarcatura simbolica si alegorica.

Adam si Eva n-au fost primii oameni pe pamant, au fost multi altii in jurul lor, dar au fost primii carora Dumnezeu li S-a "strecurat" in inimi si i-a facut sa se gandeasca ca au suflete si ca acestea sunt cele de care trebuie sa se ingrijeasca. Pana sa afle ei(Adam si Eva) despre sufletele lor, ei traiau impreuna cu ceilalti in tribul lor, dar si dupa aceea.
Lor le-a transmis Dumnezeu ca, daca vor trai ca ceilalti oameni din trib, vor muri negresit, adica, daca vor sa-si salveze sufletele, n-ar trebui sa faca ce faceau inainte, mai exact "sa
nu mai guste din fructul oprit", nu din mere, ci Adam din Eva si Eva din Adam, altfel spus: placeri trupesti. Eliminand acestea din comportamentul lor, se vor ingriji mai bine de sufletele lor si se vor mantui.
Relatia sexuala este cea mai paguboasa "preocupare" a omului pentru sufletul lui; sunt foarte multe versete in Biblie care spun acelasi lucru, vezi(1Cor7,1)(1Cor7,8-9)(1Cor7,38).

Adam si Eva faceau asta la fel ca ceilalti din trib si, cu toate ca li s-a sugerat sa nu faca, ei nu s-au putut abtine si au "cazut" in pacatul aflat la originea nasterii copiilor lor, au "cazut din Raiul" in care nu s-au suit din neascultare. Acelasi pacat il fac toti parintii la originea copiilor lor. Nu Adam a introdus acest pacat in lume, ci ei l-au facut primii pentru ca lor li s-a interzis prima oara; si ceilalti il faceau, dar lor nu li s-a interzis. Si azi se intampla la fel cu noi toti, dar noi suntem cinici si ne acundem dupa Adam si aruncam vina pe el si pe Eva ca sa "ne sfintim" pe noi insine.
Noi toti suntem Adam si Eva. Noi suntem mai pacatosi decat ei.

nu sustin ideea ca Adam ar fi cel mai pacatos om de pe pamant. Nici un inger nu a venit cu o astfel de statistica din ceruri. Dar sa nu uitam starea spirituala pe care a avut-o Adam in Eden, cand nu a fost alterat de pacat, si starea lui Stalin, Mao, Pol Pot sau Hitler, toti alterati de pacat in urma caderii lui Adam. Dumnezeu l-a avertizat pe Adam ca in clipa in care v-a mancat din fructul oprit (NICAIERI in Biblie NU specifica ce fel de fruct a fost. Stim doar ca el crestea intr-un pom), v-a muri.Mai mult, l-a acuzat pe Dumnezeu ca femeia pe care El i-a dat-o (deci i-a "bagat-o pe gat" faca ca Adam sa o cera) i-a dat sa manace din acel fruct si el a mancat. Din puctul lui Adam de vedere, era nevinovat. Vina era a Evei. Si Eva era nevinovata pentru ca sarpele a pacalit-o, sarpe pe care tot Dumnezeu l-a creeat. Deci vina "era" tot a lui Dumnezeu.Adam a stiut ce face, si a facut cu buna stiinta. Traditia spune ca toata viata Adam a plas dupa paradisul pierdut si cred ca Dumnezeu l-a iertat. Si Stalin and the company, au stiut ce fac, si au facut cu buna stiinta. Astia nu cred ca au regretat vreodata, faptele lor. Asta e diferenta dintre Adam si ei

de unde le scoti, vericule? :))