Salut!
Ai vorbit aici de eternitate versus o clipa de placere. Stii cum e? Noi nu stim exact cum o sa fie dupa moarte, in sensul ca nu stim exact ce a pregatit Dumnezeu pentru noi, stim ca e ceva sublim, ceva ce numai Dumnezeu poate sa ne daruiasca, cand ma gandesc ma ia un fior :) stim ca e un loc fara griji, un loc in care dragostea Lui Dumnezeu ne impresoara si ne cuprinde toata fiinta. Sincer nu cred ca merita sa risti aceasta stare pt o clipa de "placere"? Si te intreb: ce iti ofera aceasta placere, tu chiar te-ai multumi cu o clipa cand ti se ofera vesnicia? Gandeste-te la lucrul asta.

Iti mai spun ceva, crestinii nu traiesc intr-o continua stare de vinovatie pentru greselile pe care le fac, asta in primul rand e alegerea noastra, nu suntem obligati sa gresim ca sa avem pentru ce sa ne simtim vinovati, noi alegem si suportam consecintele, dar oricum suntem oameni si se mai intampla sa si cadem...nu-i bai pentru ca Dumnezeu s-a gandit si la asta(un motiv in plus sa afirm ca e...PERFECT :D ) si ne-a oferit pocainta, o taina prin care putem sa ne lasam toata povara sufletului in mana Lui Hristos, care a murit pentru pacatele noastre, si atunci ne eliberam, crede-ma ca nu te mai simti vinovat dupa o spovedanie sincera, din contra esti liber ca pasarea cerului :)

Si sa stii ca nu Dumnezeu e de vina pentru anii de comunism si pentru razboaiele in care au murit atatia oameni, ci NOI oamenii...da, te inteleg de ce dai vina pe Dumnezeu, e mult mai usor sa pasezi responsabilitatea cuiva in care nici macar nu crezi, daca am fi sinceri cu noi insine am vedea ca noi suntem vinovati pentru faptele noastre, nimeni altcineva, dar e mai usor sa dam vina pe altii. Si sa stii ca Dumnezeu simte, mai mult decat credem noi, sincer eu cred ca daca noi am vedea cat sufera Dumnezeu pentru cat Il ponegrim si Il criticam, nu am suporta un astfel de sentiment de vinovatie, de aceea nu ne sunt date spre cunostinta chiar toate lucrurile pentru ca nu am fi in stare sa ducem povara lor. Nu-ti mai spun despre imensa dragoste pe care a aratat-o El fata de noi cand si-a dat Fiul ca sa moara pentru noi pentru ca deja e prea mult, nu? :D

Un lucru mai vreau sa spun, sa stii ca desi oamenii Il neaga pe Dumnezeu si nu vor sa recunoasca ca exista, asta nu anuleaza adevarul, DUMNEZEU EXISTA si crede-ma ca nu au innebunit toti crestinii de Il pomenesc atat, L-au simtit, L-au vazut (poate suna exagerat, dar sa stii ca e adevarat, Il putem vedea pe Dumnezeu in fiecare din oameni, ca doar suntem "chipul si asemanarea Lui")

In final, imi cer scuze ca am scris asa mult, dar sincer eu nu pot vorbi despre Dumnezeu in cateva randuri, apreciez pe cei care isi concentreaza ideile, dar eu asa sunt :D si o sa inchei cu o istorioara.
Stateau de vorba un filosof si un crestin si zicea crestinul asa : sa presupunem ca ai dreptate si nu exista viata dincolo de moarte ( si implicit nici Dumnezeu), tu traiesti aici pe pamant in placeri lumesti, te bucuri de viata asa cum consideri tu, iar eu traiesc cu nadejdea in Dumnezeu renunt la placerile lumesti dar sunt fericit in felul meu, murim si gata ca doar nu mai e nimic dupa moarte....acum sa presupunem ca am eu dreptate si exista viata dupa moarte, exista o JUDECATA, tu traiesti viata aici pe pamant in placeri si pacate iar eu ma infranez si amandoi suntem fericiti cu viata noastra aici pe pamant, dar dupa moarte vine judecata, tu mergi in iad si te chinui vesnic iar eu merg in Rai si sunt fericit vesnic...care dintre noi e mai castigat? eu castig in ambele situatii, tu in una pierzi...atunci care viata merita? :) Mie imi place mult istorioara asta, am zis-o asa cum mi-o amintesc, am folosit cuvintele mele ca nu o mai stiu exact, dar ideea ramane aceeasi :)

Doamne ajuta!
Ioana

Ioana, pot sa te intreb ceva?:D uite ce ai spus tu:"tu traiesti viata aici pe pamant in placeri si pacate iar eu ma infranez"

Sa te infranezi de la ce? Este un mod de a recunoaste ca omul este facut asa cum este, este in natura lui sa se bucure de placerile lumesti, este firesc, din moment ce trebuie sa te "infranezi", sa te opresti de la ele. Fericirea si implinirea este diferita pt fiecare om in parte, pt mine este compusa din lucruri marunte. Dar hai sa o luam putin altfel...pilda spusa de tine poate fi interpretata si asa: daca a avut dreptate crestinul, macar filozoful a avut parte de "ora" lui de fericire pe pamant si asta ii va fi suficient, va avea constiinta unei vointe proprii si impacare in fata destinului implavabil. Daca dreptate a avut filozoful, si dincolo este un mare neant, atunci crestinul si-a irosit viata pe pamant, nedescoperind esenta fericirii simple, umane. Simplu mi se pare nu ce face Maria_sofia, ci sa traiesti pentru alta viata, sa nu ai curajul sa iti iei singur viata in maini si sa traiesti...daca ar stii oamenii cata putere au de fapt, altfel ar sta lucrurile

Iar legat de clipa vs eternitate...eu vad putin altfel lucrurile. Decat o eternitate "nemuritor si rece" mai bine "o ora de iubire". Clipa aceea metaforica de care vorbea maria_sofia poate fi traita de fiecare in modul unic, cel putin eu asa vad.

In modul meu infantil, pueril, eu nu cred ca Dumnezeu isi doreste o turma de oi supuse care de cele mai multe ori se apropie de el din teama si ipocrizie. Daca este atat de perfect precum spui, atunci s-ar bucura de faptul ca incercam sa ne implinim viata pe pamant, s-ar bucura de libertatea noastra. In fond ce conteaza cate rugaciuni, posturi canoane savarsesti...poate un simplu zambet sincer valoreaza mai mult. Acum astept sa fiu numita neortodoxa sau poate chiar mai rau, m-am obisnuit:)

Simt nevoia de a da o lamurire: postul anterior imi apartine. Maria este prietena mea, ultimul post l-a dat de la calculatorul meu si asa a ramas inregistrat numele ei. Nu suntem una si aceeasi persoana(cum astept aici interventia lui Laurentiu :D, care deja crede ca eu si dilema suntem una si aceeasi persoana ) puteti verifica ip-urile

io cred ca sunt doar vreo 3 persoane pe forumul asta, fiecare cu cate 10-15 conturi.

N-am sa te numesc "neortodoxa" :P :) N-am sa te numesc nici cum, o sa te iau asa cum esti tu ;)

Stii cum e? E greu sa-i explici unui om ce, unde si de ce e Dumnezeu cand el refuza sa creada, din motivele pe care le are, fiecare are motivele lui personale pentru care crede sau nu in Dumnezeu. Pur si simplu o sa-ti spun de ce cred EU in Dumnezeu. Sa stii ca toate lucrurile astea pe care le fac crestinii au un sens si o finalitate. De ce sa te infranezi? Pentru ca omul cauta fericirea, fiecare dintre noi o doreste intr-un mod sau altul, si atunci cand descoperi ca lucrurile astea lumesti, aceste placeri de moment sunt trecatoare si eventual ramai cu o amintire care daca esti sincer cu tine insuti nu prea te duce departe, atunci tu singur alegi sa te infranezi, sa nu faci un lucru care stii bine ca trece si nu ti-a fost de mare folos. Bine, atunci cand nu vezi mai departe de firea asta pamanteasca, de viata asta de 70, 80 sau 100 de ani pe pamant, atunci te multumesti cu o clipa, te amagesti spunand ca tot ce conteaza e aici si acum, in fond e alegera fiecaruia, tocmai asta e frumusetea vietii si darul Lui Dumnezeu cel mai de pret : LIBERTATEA , numai ca trebuie sa fim atenti cum folosim aceasta libertate...dar te mai intreb o data: ce iti ofera aceste momente? unde te duc? chiar merita?

Si in legatura cu istorioara, chiar asta vroiam sa accentuez, ca crestinul nu si-a irosit viata deloc, din contra, a fost fericit asa cum a trait el, chiar tu ai zis ca fiecare traieste in felul sau unic, deci crestinul a fost FERICIT in ambele situatii asa cum a vazut el fericirea, dar nu poti sa spui ca nu a fost fericit, ca si-a irosit viata. Apoi, filozofului crede-ma ca nu i-a fost suficienta acea ora de fericire care sa compenseze vesnica nefericire...gandeste-te putin ce inseamna VESNICIE, adica nu se mai termina niciodata, nu mai iesi niciodata din acea stare de parere de rau, ca de fapt in asta consta iadul, un permanent regret ca nu ai acceptat dragostea Lui Dumnezeu si ca te-ai amagit cu niste placeri de moment in loc sa tintesti spre fericirea vesnica. Eu cred ca noi nici macar nu putem sa realizam cu adevarat ce inseamna asta, ca daca am face-o ne-am intoarce cu siguranta la Dumnezeu in genunchi si am lasa lumea asta plina de "momente de fericire".

"daca ar stii oamenii cata putere au de fapt, altfel ar sta lucrurile"
Eu zic altfel: daca si-ar folosi oamenii toata puterea pe care o au ca sa-I urmeze Lui Dumnezeu si sa lupte pentru mantuire, altfel ar sta lucrurile :) Numai ca daca nu crezi in mantuire, daca nu o doresti, atunci nici nu lupti pentru ea...de fapt, sa stii ca toti ne dorim mantuirea, desi poate nu suntem constienti ca asta cautam de fapt, fiecare cauta FERICIREA, dar fericirea nu o putem gasi decat la Dumnezeu, prin mantuire...asa ca ajungem la acelasi lucru :) Stii ce avem noi nevoie? sa ne deschidem bine ochii si sa nu ne mai lasam pacaliti de "momente" si atunci vom vedea ca fericirea noastra este la Dumnezeu.

"Daca este atat de perfect precum spui, atunci s-ar bucura de faptul ca incercam sa ne implinim viata pe pamant, s-ar bucura de libertatea noastra."
Dumnezeu se bucura foarte mult de libertatea noastra, ca doar El ne-a daruit-o si mai mult se bucura cand o folosim spre folosul nostru, nu spre distrugerea sufletului nostru. El nu vrea sa ne implinim viata aici pe pamant, pentru ca a pregatit ceva mult, dar mult mai frumos acolo langa El, de ce sa ne dorim implinirea aici cand putem sta langa Dumnezeu pentru vesnicie? De ce o clipa, de ce o viata cand se poate o vesnicie? Gandeste-te la asta. Si sa stii ca putem gusta inca de aici de pe pamant bucuriile Raiului, le simtim cand suntem aproape de Dumnezeu, cand facem voia Lui, le-au simtit Sfintii care au renuntat la "clipa de placere" pentru o vesnicie plina de fericire si putem sa le simtim si noi :)

"In fond ce conteaza cate rugaciuni, posturi canoane savarsesti...poate un simplu zambet sincer valoreaza mai mult."
Rugaciunile, posturile si canoanele sunt cele care iti aduc acel simplu zambet sincer :)

Doamne ajuta!
Ioana

Acum am citit mesajul tau erzbet, mi se parea un pic ciudat modul de adresare, mai ales cand o citai pe maria_sofia care se presupunea ca esti tu :D
Imi cer scuze, oricum parerile mele raman aceleasi indiferent cui ma adresez ;)
:)

Stau, citesc si ma minunez!!!

Unii dintre cei de aici stiu ca nu trebuie sa stai de vorba cu dracul. Se pare ca pe forumul asta umbla dracul si noi stam de vorba cu el.

Draga Maria-Sofia,
Sa stii ca exista si Dumnezeu si drac. Si cum te descurci tu cu problema asta, cum integrezi tu aceste existente (nu concepte) in viata ta nu stiu.

Dar sa stii ca sufletul tau nu va gasi liniste pana nu il gusti pe Dumnezeu. Asta inseamna sa treci pe la biserica.

Cat despre "traieste clipa", cred ca ai gresit forumul.

Maria - Sofia se pare ca nu vine de la sfintenie ci de la sofisme.

Ce a fost intai, oul sau gaina?

Cine alearga mai repede iepurele sau broasca testoasa?

Cand mincinosul minte, minte?

Filosofie de liceu. Lamentari de copii de bani gata care au prea mult timp liber si nici o responsabilitate.

Este o pilda interesanta cu judecatile Lui Dumnezeu.Cum si de ce se intampla nu e treaba ta sa judeci.Indraznesti sa il judeci pe Dumnezeu si sa ii atribui vina...Ce vine are El ca oamenii au ales sa fie legati cu dracii?Nu El face raul,ci oamenii impreuna cu dracul.Dar El indreapta chiar si raul spre mai bine.Si nestiute sunt caile Lui.Astea nu le-am inventat eu.Ai pilde destule.De ce nu citesti?

De ce nu Il intrebi tu pe Dumnezeu? Si asculta-I raspunsul. Dar esti in stare sa-I asculti raspunsul? De multe ori Dumnezeu ne raspunde la intrebarile noastre dar noi din cauza egoismului nu-L auzim.

Totusi raspunsul la aceste intrebari cred ca intr-un fel il am. Sau cel putin raspunsul meu daca I-as pune aceste intrebari lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne lasa sa facem aceste lucruri pentru ca El nu vrea sa ne multumim cu nimicuri. Ce ai spus tu sunt nimicuri fata de ceea ce El ne-a rezervat. Crede-ma ca si mie imi placeau acele lucruri dar am descoperit lucruri mult mai intense si mai minunate in Hristos. foarte multi ii confunda pe adevaratii crestini cu cei superficiali. Ceea ce Hristos ne doreste ajunge pt cel care Il asculta sa spuna ca "eu de fapt asta doream". El stie mai bine ca noi ce vrem, ceea ce cautam dar noi cum nu ne dam seama ne multumim cu surogate. E ca si faza cu un copil. Copilul vede o ciocolata si nu ii place culoarea. Asa ce prefera sa manance ceva ce nu e asa de dulce. El se gandeste de ce tatal lui nu il lasa sa se bucure de ceea ce vrea el fara sa stie cat de dulce e ciocolata. Asa si Dumnezeu vrea sa ne dea foarte multe ciocolati dar noi spunem sus si tare ca vream sa mancam doar paine cu sare.