NU aparatele fac sa bata inima.

Dumnezeu tine sufletul in trupul acela. De ce fii tu cel ce scoate sufletul?

Acum daca ar fi sa analizam logic ce ai spus, am ajunge la concluzia ca sufletul face inima sa bata si nu aparate. deci nu are mevoie de aparate. deci poate fi deconectat fara sa aiba nici o problema in a functiona deoarece sufletul tine acea inima sa bata.

acum no.. asta e interpretabil.

oricum eu nu sunt pentru deconectatea de la aparate, asta sa fie clar, dar in unele situatii chiar nu se mai poate face nimic. si nu are rost sa tii persoana conectata doar pentru ca vrei sa o vezi miscandu-se, sau respirand.
daca e sa se intample o minune se poate intampla chiar si daca e deconectat de la aparate,nu?

revin la aceeasi replica

Ati auzit de acel om, care conectat fiind la aparate, si-a revenit dupa 16 ani de coma?
Cine mai spera ceva dupa un an, doi... Si iata ca se poate! Acest exemplu da atata speranta de viata!

Scuze, vad ca a postat cineva inaintea mea si cu mai multe amanunte.

???Eu consider ca deconectarea de la aparate este o crima,atata timp cat inima inceteaza sa mai bata si creierul sa mai functioneze,asa ca se incalca clar,ca lumina zilei,porunca data de Dumnezeu lui Moise,pe Muntele cel sfant al Lui,si anume Muntele Sinai ma refer la porunca urmatoare: "SA NU UCIZI" .Atata timp cat luam viata cuiva,cu sau fara acordul acestei persoane,este si va ramane tot o crima pana la urma.:(Unde mai ramane atunci iubirea de aproapele daca ucidem?,chiar cu motivatia gresita si falsa,aceea de a nu mai suferi cel aflat in coma.
SHALOM!:)

:)Eu cred ca atata timp cat acea persoana aflata in coma mai spera intr-o minune Dumnezeiasca in subconstientul sau,si isi pastreaza ultima speranta,aceea ca isi mai poate reveni,chiar daca se chinuie,are o sansa sa se schimbe mai apoi,caci eu am vazut destule cazuri la TV.pe internet,dar si am auzit si citit despre persoane aflate in coma sau moarte clinica,si care au vazut si vizitat,asadar,Raiul sau iadul,depinde de viata lor dusa pana atunci,pana in acel moment al suferintei lor si chinurilor lor,si care,atunci cand si-au revenit in simtiri si s-au intors la viata de aici,de pe pamant,s-au schimbat atat ele cat si persoanele cu care s-au aflat in contact,povestindu-le,sau nu,experienta lor de dincolo de viata aceasta cunoscutilor si apropiatilor prin ce au trecut,asa ca trebuie sa respectam si sa apreciem viata,indiferent daca persoanele aflate in chinuri cer sa fie deconectate de la aparate, daca mai au cum sa ceara aceasta,bineinteles,ele poate nu realizeaza,deci nu isi dau seama ca Dumnezeu asa ingaduie sa sufere pt.mantuirea lor si a altora.Cine ia viata cuiva,ca vrea bolnavul sau nu,este un criminal,categoric in conceptia crestina si autentic ortodoxa.

Eu nu "atarn" asa de mult de viata asta .

Nu mi-asi dori sa am parte de aparate .
Daca ar fi grav , asi dori sa nu fie nimeni langa mine ,nici macar un medic , ca sa pot parasi in pace aceasta lume .

Un crestin ar putea fi , dar care sa-mi respecte dorinta de ai da dreptul lui Dumnezeu sa hotarasca , caci el toate le poate chiar si fara aparate .

Si , si acolo daca ar fi cineva , o intrerupere de curent sau orice e posibil ,important sa ai incredere in Dumnezeu .Lui nu-i sta nimic in cale , nici aparatele .

Asa ca nu-mi fac griji , cat s-a dat atat avem , nici o zi in plus sau in minus .

maria

Pentru o mai buna intelegere a acestui subiect, voi reda un text care apartine lui Georgios Mantzaridis: "Biserica cinsteste moartea dureroasa, nu doar cand se intampla pentru marturisirea lui Hristos, dar si cand este legata de boli sau imprejurari dureroase, pe care omul le sufera cu rabdare si nadejde in Dumnezeu. Aici moartea cea buna nu consta in lipsa durerii, ci in infruntarea ei cu rabdare si nadejde in Hristos.

Moartea buna sau rea nu este determinata in cele din urma de forma ei exterioara, de usurinta sau greutatea cu care survine, ci de starea interioara cu care o abordeaza omul. Moartea buna nu este totdeauna usoara, nici moartea usoara nu este totdeauna buna. Sunt relevante intrebarile formulate pe aceasta tema de catre Sfantul Ioan Gura de Aur: Oare a fost rea moartea lui Ioan, fiindca i s-a taiat capul, sau a lui Stefan, fiindca a fost omorat cu pietre, sau a Mucenicilor, ca si-au sfarsit viata in chinuri? Si raspunde el insusi: Rea nu este moartea aceasta, ci moartea in pacat.

Inacceptabila din punct de vedere crestin este eutanasia a) ca interventie intentionata pentru izbavirea omului de o boala incurabila sau de dureri insuportabile, trupesti sau sufletesti si b) ca intrerupere a acordarii de mijloace de supravietuire, in acelasi scop.

Prima forma de eutanasie, numita si eutanasie activa, constituie o forma de sinucidere sau de sinucidere indusa, cand se face cu voia bolnavului, sau de omor, cand se face fara voia lui. Cea de-a doua forma, numita si eutanasie pasiva, nu se poate diferentia de prima. In fine, exista si c) eutanasia indirecta, care are loc ca efect colateral nedorit, in urma folosirii de medicamente pentru combaterea durerii insuportabile.

Medicina contemporana face posibila mentinerea vietii prin mijloace artificiale, chiar si atunci cand nu mai exista nici o perspectiva pozitiva pentru bolnav. Mentinerea aceasta constituie, in ultima analiza, prelungire a procesului mortii. De aceea s-ar putea sustine ca abordarea etapelor finale ale vietii fara interventia acestor mijloace artificiale constituie abordarea simpla si naturala. Aceasta se intampla in trecut si aceasta o poate prefera cineva si in prezent. Simtindu-si relativitatea vietii pamantesti si incredintandu-se pe sine lui Dumnezeu, renunta de a mai recurge la astfel de mijloace si lasa in voia lui Dumnezeu evolutia starii lui de sanatate.

Cu toate acestea, insa, caracterul sacru al vietii si reala neputinta a omului de-a aprecia cu exactitate fiecare situatie in parte nu indreptatesc totdeauna refuzul interventiei mijloacelor artificiale, mai ales cand aceasta se face de catre cei apropiati ai bolnavului, fara incuviintarea lui.

Totodata, insa, trebuie marturisit si faptul ca, prin folosirea mijloacelor oferite de stiinta si tehnologia contemporana, problema eutanasiei se complica si intra intr-un cerc vicios. Adica adesea bolnavul este supus unei chinuitoare prelungiri a vietii, care in esenta este echivalenta cu prelungirea procesului mortii. Dar si eventuala interventie de intrerupere a folosirii mijloacelor acestora constituie intrerupere a vietii.

Apare astfel si o problema secundara a eutanasiei, care fara interventia stiintei si tehnologiei nu ar fi fost generata. Iar cand mentinerea pe mai departe sau, dimpotriva, ne-mentinerea vietii bolnavului este legata de necesitatea transplanturilor sau de incetarea folosirii mijloacelor medicale in vederea salvarii altor bolnavi, problema devine si mai acuta si capata noi dimensiuni, care nu se pot controla cu usurinta."

Inainte de a se produce conectarea la aparate in vederea mentinerii functilor vitale, trebuie multa chibzuinta si discernamant medical. Ce vreau sa spun, nu conectam pe cineva pentru a face experiente, ci pentru ai salva viata. Nu inseamna ca atunci cind ne plictisim il deconectam si-l aruncam la groapa. Cu VIATA nu ne jucam , este un bun ce ni s-a dat . Deci cind se decide o conectare se face pentru salvarea vietii, deci se considera utila acea conectare, altfel nu s-ar efectua. Deconectarea ulterioara este echivalentul crimei. Sunt persoane, OAMENI , care dupa 9- 18 si-au revenit din coma, find conectati la astfel de aparate. Deci inaintea unei decizii de conectare, mult discernamant .