Chiar daca sunteti de acord si va place la amandoi, e incorect!

45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.(Mt5,45)

Dumnezeu nu paraseste pe nimeni si dragostea Lui ramane peste toti.

Nu mai fi suparat si da afara plangerile si caraielile anti-HristuluiCuvant, din sufletul si din mintea ta.

Daca vei crede o sa fie bine.

Daca te-ai ruga constant ti-ar fi mult mai usor.

1. Sa te duci in fiecare zi la biserica si sa stai acolo.

2. Sa te rogi in fiecare zi.


Ia-ti medicamentele duhovnicesti si nu mai lenevi, ca din leneveala ti se trage asta...

El intelege religia numai sub forma new-age, nu accepta nicio informatie diferita de aceea. Sunt ani de zile in care spune aceleasi lucruri.

Bine punctat.

Ii zic din nou lui tiger atlantic.

Ca sa scoti cancerul din trup si ca sa scoti o otrava bine bagata acolo, iti trebuie ani de zile.

Tu acum platesti pacatele neamului ale parintilor.

De asta trebuie sa te duci la biserica, sa te rogi si sa stai in context duhovnicesc.

O sa ti se schimbe lucrurile in viata numai ce o sa incepi sa te duci la biserica regulat si sa te rogi. Dar sa ai rabdare.

Si apoi o sa vezi ca o sa iti revii ca om.


Dar din nou, pune mana si fa, ca trebuie sa te ridici pe picioare.

Deci ești supărat și dezamăgit de Dumnezeu. Foarte mulți oameni, unii foarte credincioși, au simțit ce spui tu referitor la Dumnezeu. Ei au simțit asta din diverse motive:unii aveau o imagine idealizata și utopica despre EL, alții considerau ca au trăit suficient de drept pentru a fi feriți de rău, alții rămâneau debusolați în fata perplexitatilor vieții, alții nu puteau accepta existenta unei divinități bune care permite existenta râului, alții treceau prin drame personale cumplite, alții nu puteau renunță la un păcat anume care le afecta încrederea în Dumnezeu, etc. Am enumerat câteva motive umane pe care le-am auzit în mod direct. Și în Biblie sunt cazuri de oameni în stări similare.

Nu asta este problema principala, este o problema dar nu principala. Cumva în ființă noastră umana exista semințele tipului acesta de revolta. Problema este cum vei răspunde la ea. Evident ca vei întâlni și ticniti care îți vor spune ca asa ceva nu se poate la un credincios adevărat. Fugi de ei ca de dracu, sunt genu care când ești la pământ îți sar cu picioarele pe cap. Au tot atâta empatie și înțelegere spirituala cât un bolovan.

Problema principala este bidirectionala: cum vei răspunde și pe ce te vei sprijini ca să oprești căderea. Pentru ca este o cădere la nivel spiritual și ca să ii poți răspunde trebuie sa îți identifici punctele spirituale de sprijin. Este foarte greu sa oprești asa ceva dacă anterior nu ai avut puncte de sprijin spirituale. De obicei oamenii le identifica în umblarea lor cu Dumnezeu și în ceea ce afla despre EL. De ex exista un psalm unde autorul - deși foarte credincios-aproape ca cedase în fata nedreptăților pe care le vedea. Pana și trăirea lui credincioasa ajunsese sa o considere inutila.

Dar apoi s-a oprit din cădere și a început sa urce iar spre credință în Dumnezeu. Poți încerca să afli povestea acelui credincios în Psalmul 72 (Biblia ortodoxa) respectiv Psalmul 73 în celelalte versiuni. Cine știe, de multe ori cel mai bine te înțeleg cei ce au trecut cumva prin ceva la fel ca tine. Drumul spre Emaus ți-se poate arata oricând....

De frica raului care vine in viitor pentru ca ai facut rau lui Dumnezeu, pui botu de te dai victima (in trecut, prezent si viitor) si vrand sa aperi ”victima” te razbuni crunt in prezent, tot pe Dumnezeu. De frica raului din viitor nu vezi raul maxim pe care-l faci in prezent. Nu vrei sa stii ce faci in ciuda stiintei! Ipocrism? Prostie? Rautate? Slujism, servilism la idoli? Asa faci mila?... din porunca cea noua a iubirii?

Te lasi mituit si ti se face ”mila” de idoli-lumeU si treci fara sa stii de partea raului, aducand jertfe si crezand ca faci bine facand rau ”railor” caci esti motivat cu dreptate in sinagoga satanei si in ”biserica” antihristului cârî-isus. Cand colo nu vrei sa stii si sa vezi ca esti decat un pripit. Defapt tu duci lupta cea rea si esti de partea rautatii aprinzandu-te ca focul iadului intetindu-te la maxim dupa formula satanica care sustine ca Dumnezeu e rau si exclusivist, ca ascunde de om cunoasterea binelui si raului ca sa nu fim si noi Dumnezei ca El si ca cica nu mori daca nu asculti numai de Dumnezeu si daca freci labordelatoria cu ”femei”, ca defapt cica e buna si pofta rea si ispita si repetarea pacatului si trufia si mandria ca-ti deschide ochii si capeti asa ca un fel de demintate lumeasca si o neinchinare la nimeni decat la lume-femeia ta care impreuna cu demonii ce se dau ingeri te u"ajuta" mereu la ceea ce vrei, ca mita si te ia, defapt voia ta cea rea dupa care tot ei te parasc si te osandesc u"ajutandu"-te la ceea ce vrei, avantul auto-prabusirea si sepucu ca un kamikaze al focului strain, focului iadului care culmea nu vrea sa te manance caci nu vrea sa se faca inger asa ca-i manci tu pe toti in locul lui.

Apoi repetarea caderii in minciuna si ispita se transforma in reflex si decum auzi, vezi sau gandesti ceva despre Dumnezeu, din lene duhvniceasca si fizica iti sare mustarul si te dai deranjat ca iar vine si iar o sa se produca raul care vine si brusc devi asa irascibil si sceptic ca o cartita intepata, imbracata in haine de oi, defapt un blestem crunt si razbunator sau un bland ipocrit lingusitor ce ascunde blestemul. Decum vine refelxul se aprinde, accelereaza si nu incetineste, se grabeste pripit, nu se infraneaza, nu se opreste si nu se poate opri din facerea ispitei raului si pentru ca vrea sa se laude cu putinta nesuportand neputinta trece de partea ispitei si facand-o asa se razbuna pentru ”victime” putand sa blesteme cu toata furia si rautatea si voirea cea rea, putand sa huleasca, putand sa loveasca in rana si sa distruga orice fiind capabil de orice, strivind si calcand si distrugand si strapungand... sursele de viata, Credinta-Cuvantul-Iubirea-Ascultarea, de frica necredintei glumii si a mai marilor ei care n-au crezut si nu vor sa creada si pun obroc peste Lumina ca sa ramana la putere impreuna cu lumea nestiind ca sunt victimele propriilor lor victimizari inchipuite ajungand de rusinea rusinilor din moment ce sunt colaborationisti si la putere impreuna cu lumea osandita ca un rau de propriile ei fapte si credinte si necredinte.

E greu de infranat un astfel de comportament orb, trufas, nebun, neputincios, necredincios si neascultator. E greu de oprit falsa revolta.

Deci problema spinoasa e raspunsul la intrebarea: cine sunt victimele cele adevarate care nu se victimizeaza si au valoare si cine sunt victimele inchipuite care se dau mereu victimele lui Dumnezeu neavand nicio valoare in vesnicie?

Dumnezeu a raspuns la asta afirmand: ”A Mea este razbunarea!”

Mi se pare normal caci El si ai Lui sunt defapt adevartele victime care nu se victimizeaza desi rabda toata silnicia si tirania mincinosilor si pacatosilor pana la moarte pe Cruce.

Iata ce frumoasa razbunare: Hristos-Cuvantul Duhovnicesc a inviat, a inviat!

De cine asculti acela esti!

@Moroco: conform Apostolului Pavel doar omul duhovnicesc poate judeca și înțelege aspectele spirituale. Pentru restul, indiferent cât de inteligenți sau educați ar fi, ele sunt imposibil de înțeles pt ca le lipsește paradigma corecta de interpretare. Dacă un om este căzut într-o asemenea stare, indiferent de motiv, este nerealist sa ii ceri claritate spirituala. Doar mergând pe un urcuș duhovnicesc poate capătă perspectiva corecta. Tu, dacă te rostogolește pe o panta, ca să înțelegi unde ești și cum trebuie sa urci, prima data trebuie sa oprești căderea. Nu este deloc greșit sa înțelegi cauzele căderii sau vina ta în prodecerea evenimentelor dar cât timp nu oprești căderea ca să ai un minim de luciditate nu cred ca se poate cere ceva de la acel om. Cum oprești căderea este, întradevar, o discuție mai ampla, eu m-am referit strict la prima etapa.

Si eu, la intrebarea: Cine este adevarata victima si care este victima care striga cu glas de balaur ca din gura de sharpe ca este insemnat si foarte important, suferind asa ca lumea cand ii cade babilonul cel mare?

Știi care e curiozitatea istorica la Pucioasa? Aceiași pe care nu a sesizat-o Tertullian referitor la ce nu era Pepuza. Finalul va fi același, praful erorilor istorice neînțelese se așterne mereu peste repuneri în scena.