mda... multumesc ca imi rastalmacesti cuvintele...
n-am spus k neaparat mori dupa dragoste... ideea era ca mori cu pacatul neiertat (pacatul cantarind destul de mult...)
dak te cununi dupa ce ai gresit mai e cum mai e, dar risti sa nu mai apuci cununia... intelegi?
numai k dak esti sigur k restul vietii ti-l vei petrece alaturi de ea, atunci cununia n-ar mai fi o problema. dar voi urmariti altceva, dupa cum ai spus mai sus... si atunci e normal sa-ti para normala dragostea inainte de cununie...
cine o trece peste acest obstacol in zilele astea... cinste lui! :|

La problema asta mai e ceva, ai o relatie, nu te casatoresti, mai ai o relatie, nici asta nu merge, mai ai o relatie, nici asta si tot asa....

Apoi te casatoresti.

Ce se intampla cu celelalte pacate???? Le porti nu. Le tragi dupa tine. Toate sperantele, dorurile, gandurile celor lasate din terte motive: e prea devreme, nu te lasa parintii, trebuie sa termini facultatea, trebuie sa iesi si cu una mai grasa si cu una mai slaba si cu una blonda si cu una bruneta si cu una ciunga etc....

Daca iti faci viata pe un fundament moral puternic, atunci lucrurile sunt mai simple, mai drepte dar fiind mai virtuoase sunt evident mai grele. Daca de la inceput iesi cu o domnisoara si nu te intelegi, nu se aprinde dragostea si daca inchei relatia cu ea nu esti nicicum un nemernic. Daca te intelegi cu ea si totul e frumos si te casatoresti atunci cu adevarat esti un barabat. Pe de alta parte, din acest punct de vedere, daca vezi un barbat/femeie care desfraneaza evident ti se vor parea ceea ce si sunt: desfranati.

Par conceptii invechite. De cca cativa mii de ani. Oare ne`am desteptat acum in ultimii 20 de ani (pentru ca din 90 a inceput la noi aceasta decadere morala). Si daca ne`am desteptat ce am facut noi nou??? NIMIC. Doar consumam: TV, Filme, Ziare, Cora-Carefour, Internet fulltime.

Intrebarea din topic poate ar trebui sa fie alta:

DE CE DIN 1990 A FACE DRAGOSTE NU SE MAI CONSIDERA UN PACAT?????

stii de ce? :) pt k de atunci catolicii au reusit sa se impuna din ce in ce mai mult. la ei religia e ceva asa... superficial... de suprafata. din cauza neputintei lor trupesti au ajuns sa spuna "hai k nu e chiar asa grav acest lucru"... desi canoanele spun cu totul altceva... exact aceeasi gandire o au catolicii: superficiala. iti poti da seama usor cine s-a lasat influentat de teoriile lor si nu gandesc in profunzimea lucrurilor...

Acum ca ai spus despre catolici asta eu cred ca nu pleaca de la ei. Mai degraba e de la protestanti (protest fata de orice pana la urma parese ca este si libertatea asta care se tot scoate la inaintare). Catolicii nu au luat pozitie decat cand au scapat totul de sub control.

Pai asta e cu totu altceva, trebuia sa specifici exact ca sa inteleaga tot poporul. O ultima intrebare ca iarasi nu inteleg exact la cine te referi si mai bine intreb decat sa interpretez gresit: care "voi urmatiti altceva"? la cine te referi?

erzbet, sunt eu preot dar nu sunt cazut din luna:)... nu exista nici o metoda contraceptiva care sa fie sigura 100% deci, cele pe care le-am spus mai sus se pot intampla (si se intampla f. des- v. numarul de copii parasiti)
Ce inseamna potrivire sexuala? Sintagma asta apare de ceva timp pe buzele tuturor. Inainte de asta se "potriveau" toti. Se casatoreau "aranjat" de parinti, aveau copii,etc. De cand cu nepotrivirea e mai greu si ma intreb de ce? Cred ca totul se rezuma la educatie. Nu zic sa se casatreasca lumea ca acum 150 de ani dar nu tot ce e vechi e si invechit (Sfanta Liturghie de exemplu). Cred ca tinerii ar trebui sa se respecte mai mult, sa caute intai frumusetea interioara a viitorului partener si nu potrivirea sexuala sau de caracter. Si cred ca e reala si rezolvarea cu "iubire si comunicare". Ma repet: ce inseamna potrivirea sexuala? Daca se refera doar la cazul impotentei nu e relevanta pentru ca procentul celor impotenti nu e relevant( nu cei impotenti sunt problema ci ceilalti).

Nici eu nu cred in veridicitatea acestei sintagme care se aude pe buzele lumii,"nepotrivire sexuala",si bine-nteles,consider ca acest aspect al sexualitatii trebuie sa se desfasoare cu f.mare responsabilitate la nivelul fiecarui individ.Mai cred si ca familia,respectiv parintii,trebuie sa aiba o atitudine deschisa fata de copii in invatarea acestor lucruri de natura sexuala,in problemele pe care acestea le poate implica,si-n posibilitatile de prevenire a acestor probleme,pe care toata lumea le stie.
In familia mea acesta era un subiect tabu,tata nu vorbea deloc,iar mama se exprima in acest sens numai daca venea vorba,si-atunci cu o tenta de scarbosenie si cu invatatura instantanee de-a ne feri categoric de aceste lucruri urate.Atat am auzit in familie,nici macar fratii sau surorile nu vorbeau.Si-apoi apropierea de biserica,institutie care trata acest subiect delicat cu aceiasi scarbosenie,fara prea multe comentarii elocvente.
Personal,in sinea mea,intre aceste invataturi faceam o corelatie la nivelul mentalitatii mele,puind si cadrul moral stapan pe diferitele lucruri intampinate,astfel am ajuns la ma limitez la a astepta,si-a astepta cand aceasta viata sexuala se putea desfasura in deplinatatea responsabilitatii mele ca persoana,apoi ca si crestin si nu in ultimul rand toate depinzand si de genul de relatii amoroase pe care le intampinam.Astfel m-am prootejat cat am putut eu de bine,sincer imi cam era teama sa ma avant intr-o relatie cu "tot cu trup",si pot sa spun ca am iubit de mi-a sarit capacele,insa de fiecare data aveam o baricada psihologica pe care nu doream sub nici un chip sa o trec,ce-i drept nici nu s-ar fi meritat,fiindca relatiile mele aveau si tendinte "intangibile",ori un om insurat si intelectual(asta ma atragea),ari o alta persoana cu alte indatoriri,si asa am considerat ca mai bine stau in banca mea decat sa musc din perisulos,si nu m-as fi simtit bine sa nu tin seama de partea morala a acestor lucruri,chiar daca mai calcam eu stramb,luptam sa nu alunec de tot,preferam perioade lungi de singuratate in ceea ce priveste relatiile de iubire.
Si astfel m-am casatorit cam pe la 26-27 de ani fata mare,din clipa in care l-am cunoscut pe sotul meu am stiut ca e pentru,chiar daca parca ne impotriveam verbal,de multe ori,nu am reusit,din clipa in care ne-am cunoscut sa nu de despartim niciodata,nici macar o zi.Apoi ne-am casatorit,avem si un baietel si nu regret nimic din ceea ce in urma am ocolit.Unii oameni,bine-nteles care privesc relatiile sexuale ca pe niste lucruri extrem de permisive,ca o sa regret anii in care am stat departe de sex.Nici gand,sunt chiar multumita cu,cursul pe care l-am dat vietii mele in acest sens,asta a fost si scopul,sa-mi pastrez multumirea launtrica prin aceasta detasare de intimitate.
Si as sfatui pe oricine sa astepte in acest sens,cel al relatiilor sexuale,pentru ca savarsirea lor prematura(pentru mine,prematur consider si 18 ani)aduce cu sine mai multa dezamagire decat satisfactie,sufletul fiecaruia,in sine are o puritate care poate fi periclitata in conditiile in care este ignorata si invaluita cu satisfacerea tuturor instinctelor.Mai ales fetele,au o responsabilitate enorma,pentru ca trupul lor pot procreea si de asemenea,acelasi trup le poate schimba viata pentru totdeauna,uneori,intr-un mod neplacut.Imi amintesc,ca aveam o prietena care-si incepuse viata sexuala pe la 16 ani,si bine-nteles a urmat aproape imediat un chiuretaj,apoi dezamagiri din partea barbatilor,apoi iarasi un chiuretaj,dupa care subrezirea sanatatii.Uneori avea dureri f.mari dupa o asemenea interventie medicala,si suferea,suferea si psihic,iar eu in sinea mea eram taremultumita si increzatoare pentru faptul ca ma feresc categoric de asemenea neplaceri,pentru mine constituia chiar o protectie sigura,si nu aveam de ce sa-mi fac griji.Pentru asta multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat si mi-a dat puterea sa calculez situatia astfel,fapt care m-a adus in pragul celor 32 de ani fara interventii medicale de acest fel,dar,bine-nteles nu pot sa garantez ca greul a fost depasit,insa acum am o familie si trebuie sa calculez lucrurile infunctie de trasaturile acesteia...
Sexul in sine,la varsta mult prea tanara aduce cu sine mai mult dezgust si dezamagire si chiar durere,decat placere si lucruri constructive dpdv psihologic,de aceia as sfatui fetele sa se gandeasca foarte bine,si sa analizeze lucrurile de o mie de ori inainte de al le infaptui,iar daca ajung la o mie...sa o i-a de la-nceput,chiar daca uneori acestea considera ca nu simt ca traiesc intr-o asa maniera,vor constata pe viitor ca aceste aparent trairi reali se dovedesc a fi mai mult decaderi ale fiintei,sa nu ignoram si partea cea mai importanta in astfel de lucruri,care este religia si consideratia divina.
Este adevarat,trebuie sa privim situatia si din perspectiva hormonilor care in prima tinerete se arata atat de nestaviliti,aici nu stiu ce sa spun,pe acest traseu am avut si eu momente in care m-am "infranat"de mi-e sarit capacele.dar au trecut si le-am stins eu cumva,uneori cu saruturi si imbratisari poate fi ameliorat efectul sangelui in fierbere.Uneori simplul dor de cineva poate fi mai puternic decat atractia sexuala,si procesele chimice care au loc in organism,fiindca abundenta acestor hormoni nu sunt decat niste procese chimice ale organismului.
Am vorbit prea mult,ca de obicei,dar sper sa invete cineva si din experientele mele,poate folosesc,sau poate nu,un lucru este sigur...nu se stie niciodata.

la superficiali (cred k la 95% din populatie)... la cei kre-si pun problema potrivirii sexuale inaintea problemei potrivirii pe plan spiritual.
nu de alta, dar dak e mai importanta potrivirea sexuala, s-ar putea k in 10 ani sa n-o mai iubesti...

Ispita_ta, atunci eu iti spun cu sinceritate ca ma incadrez in cei 5%. In primul si in primul rand conteaza relatia pe plan spiritual...de fapt cam asta conteaza. Sexul este ca o completare. Nu, potrivirea sexuala nu este nicidecum cea mai importanta. Dar conteaza


Rar se intampla sa fie o nepotrivire sexuala de nedepasit dar se intampla. Si nu numai impotenta sau frigiditate. Poate dimensiunile diferite impiedica actul in sine. Se intampla. Si sunt probleme fizice ce nu se rezolva prin comunicare. Asta nu inseamna sa zbori din floare in floare pana gasesti persoana "potrivita". Dar nici negarea nu este un fapt benefic. Mai este un aspect: multi folosesc aceasta disfunctie pe post de pretext, incercand sa se scuze fata ei insisi, ca intretin rap sexuale. Macar daca au decis sa intretina raporturi sexuale sa fie sinceri fata de ei. Din cauza faptului ca este deseori folosit ca pretext, ii dispare credibilitatea.

"Cred ca tinerii ar trebui sa se respecte mai mult, sa caute intai frumusetea interioara a viitorului partener si nu potrivirea sexuala sau de caracter". Cu asta sunt de acord.

atunci felicitari :)
numai k problema potrivirii sexuale era doar un exemplu... exista multe moduri de a fi superficial...