Eu cred ca chiar daca exploatam un gand de insusire, nu este pacat daca nu ne invoim cu el, pentru ca nu avem cum sa oprim gandurile, ele lucreaza in mintea noastra, dar nu trebuie sa ne complacem in a le accepta ca fiind normale sau bune. Ca doar sleahta de draci bate mereu la poarta sufletului nostru ca sa ne incerce dorinta si vointa de a-i primi inauntru, si sa vada, oare sunt primiti sa dea buzna inauntru sufeltului ca sa faca destrabalare?

Oare ce trebuie sa zicem sau sa gandim, cand ne vine automat ideea de a ne insusi ce nu e al nostru; fie ca e un chip frumos, la care ravnim, o floare sau mirosul de la sarmalele vecinilor? Cum sa ne infranam, mai ales ca in curand incepe postul?
Dar mai e un aspect: cum sa alung imaginile clare, care se perpetueaza prin fata ochilor,atunci cand imi atintesc privirea in inima si incerc sa ma rog, si din cauza carora ajung sa pacatuiesc chiar in rugaciune fiind. Ce e de facut?

poi poate ne invatza Iustin44, ca eu pot emit pareri dar neincercat fiind sunt sortite eshecului shi doar intamplator ar avea vre-o shansa de a aduce un folos cuiva, parerea mea, dar hai sa ma straduiesc, nefiind incercat, shi sa vad ce ar trebui shi cum sa te aperi ancah draga,

veliur, da cred ca vor sa ne invetze destrabalarea increzutului de a iscodi...

ancah, poi este porunca data prin Moise sa nu pofteshti/ravneshti/zelozeshti/invidiezi nimic din ce nu este al tau... deci ne-a invatzat Hristos sa cerem la Dumnezeu

dar tu vorbeshti de o patima, de neputintza de a scapa de o dragoste necurata... poi da, aici deja trebuie un duhovnic incercat ca sa te scoata din pacatul des, apoi ala mai rar shi apoi sa ajungi la nepacatuire...

dar noi ne-am obijnuit mai nou nu sa cerem sa moara capra vecinului ca are shi asta o logica, ci sa moara vecinul cu capra cu tot... deci poate de acolo ar trebui sa incepi Ancah draga.... inventez shi eu, nu am habar de sfaturi duhovniceshti, shi poate ca imi spun shi mie aceleashi lucruri ca shi eu sunt bolnav...

Deci sa ashteptam sfatul lui Iustin44 cu conditzi sa nu shi-o ia in cap ca e un ucenic al parintelui Cleopa... asha cum a shi marturisit, ca daca cauta sa placa oamenlor atunci deja shi-a luat rasplata de la oameni, dar daca cauta sa placa lui Dumnezeu... tzinand seama de aceshtia mici (o IoTA, o CIrTA) atunci ishi va primi binecuvantarea shi mare v-a fi chemat in Imparatzia Cerurilor cum ne invatza Hristos.

O intrebare
ai zis doua vointe; una rationala si alta irationala
prima e superioara si a doua inferioara?

Pentru a vedea nepatimas, e nevoie de curatirea inimii. Sfantul Ioan Scararul spune: "Cunosc un barbat care, atunci cand a vazut o femeie de o frumusete neobisnuita, i-a adus laude Creatorului pentru ea. Vazandu-o, dragostea lui Dumnezeu s-a aprins in el si din ochi au izbucnit valuri de lacrimi. Cat de minunat era sa vezi cum, ceea ce pentru un altul insemna ruina, pentru el a devenit intr-un mod supranatural cununa biruintei. Daca un astfel de barbat, in cazuri asemanatoare, va putea mentine astfel de sentimente si o astfel de conduita, el a devenit deja partas al desavarsirii, inainte chiar de invierea generala."

domnule, a invatzat prost urzicutza sarmana la psihologie, nu exista instincte, ci shi alea au o invatzatura in ele, un duh, defapt sunt nishte patimi care ishi zic instincte, urmate de la animale ca sa le consideri fireshti, sa le acceptzi ca pe un dat, der e o forma de repetare a unei invatzaturi ce-tzi intra in obicei, in instinct shi asha o shi faci, de parca ar fi din instinct, dar nu exista instincte, suptul la copii de tzatza, adica alaptatul shi suptul, nu este un instinct, ci, din fire, adica te indeamna firea creata sa ii dai la copil sa suga tzatza, iar copilul inconshtient nu shtie ci se invatza sa suga, probabil are o placere a laptelui de mama, pentru a primi in el hrana materna. Deci nu suge din instinct, shi lucrurile nu ne vin din instinct ci din fire, iar pacatele shi invatazatura defactuoasa ne strica firea, parand ca ar fi ashea firea noastra, dar sunt defapt naravuri, ca nici animalele n-au instincte, ci au alte firi, firi de animale, controlate de pofte shi nevoile lor animaliceshti, iar firea dracului, ca shi dracii au fire, este scurta: pofta, nalucire, manie, sau pofta fara minte, naluciri pripite mai mult pentru trupfie, shi manie fara judecata sau drapta socotintza, ca sa capete "aurul" fara osteneala, ca shi pe ceva avere cu care sa se laude ca doar n-a muncit-o el shi nici nici altceva ci doar ca sa aiba duh de stapanire.... deci din fire avem inclinatziile respective, ca instinctele ce sunt? le-a inventat cineva anapoda, le-a pus in seama animalelor, shi apoi le-a dat shi la om, facand legatura... ei zic ca e ceva innascut, poi innascuta e firea, asha cum a ajuns, denaturata sau cum o fi fost ea, cum s-a propagat de la parintzii noshtrii care au cazut rand pe rand de la Adamul Creat. Personal nu prea pricep ce ar fi alea instincte altceva decat patimi devenite obiceiuri shi puse pe seama unui dat trupesc, adica sa le luam drept bune shi sa le acceptam shi sa nu ne opunem, devenind fiintze instinctuale, adica o vointza ascunsa a lor, deci inconshtienta, dar eu am impresia ca e conshtienta, shi doar obishnuintza o face sa para inconshtienta, adica o vointza careia nu i te potzi opune ca e din instinct, deci are libera trecerea spre fapte, asha ca din instinct.... shi apoi au zis ca vointza somnului, a sexului, a poftei de mancare, a bautului, a trandaviei, a maniei, a laudarosheniei, a ingamfarii, a trstetzii shi deznadejdii pentru frica pacatelor savarshite, a plansului pentru orgoliu, a rautatzii shi cruzimii sunt instincte... asha cum sunt shi la animale... poi animalele au invatzat sa se comporte asha de la shefii lor, de la animalele mai batrane shi mai puternice, deci e o invatzatura shi la ele, dar noi de la cine am invatzat instinctele? trupului shi ale firii? shi ce fire ni s-a format de la nashtere incoace? ?????????:(:(:(:(:(

vsovoi, acea poveste nu ii apartine (lui Iustin44), este scrisa intr-o carte ( daca imi amintesc bine e vb de Pr.Paisie) am citit-o si eu. Probabil a dorit sa continuam cu exemple proprii sau citate si nu pentru mandrie ci pentru folosul tuturor! :cool:

Asta mai DA raspuns! Interesanta maniera acelui barbat de a gandi privind la o femeie!!
Sa fi fost oare acel barbat chiar Sf.Ioan Scararul?

poi draga alynnna, nu am zis de ce a scris ci de ce o sa scrie, daca va da un raspuns duhovnicesc pentru Ancah shi Veliur shi pentru moi, parle franse? shi nu am zis ca s-a mandrit ci ca sper sa nu se mandreasca apoi, ca doar eo am zis ca nu ma pricep, ca vorbesc vorbe shi Cuvintele le spune acela incercat, iar el ca un ucenic bun al parintelui Cleopa, va shti cum ar trebui sa raspunda shi ce anume... dar sa nu shi-o ia in cap, ca sa nu pacaleasca pe pacatos ca fica lui de aia n-are copii, ca doar prin botez s-au cam shters, dar fireshte ca de aia nu s-a maritat respectiva, ca apoi sa dea peste unul ca tat-su, atunci mai bine sa stea pe tushe.... zic shi eu ca sa nu fie cum a zis el :) sper ca nu se supara, ca iar da cu ceva dupa mine... :D, poate ne mai povesteshte de la parintele Cleopa daca l-a cunoscut.:)

costel, acela era sfant shi nu mai cadea in poftele trupeshti, dar noi, "Capul in Pamant" cum spune sf Efrem Sirul, ca nu se cuvine a ne ridica ochii la a privii necuvincios la o femeie, sau la o domnishoara, chiar daca a facut-o Dumnezeu foarte frumoasa.

Constantin, textul din care am preluat citatul nu-mi da mai multe informatii in acest sens, insa, eu inclin sa cred ca acel barbat este chiar Sfantul Ioan Scararul. Iata cum smerenia iti da un alt mod de exprimare.