Asta doream si eu sa spun, ca daca strana canta un stil destul de strain de cel ortodox autentic, se smintesc foarte usor si mirenii. [...] Mirela, este foarte bine ca se canta in stil bizantin, mie mi se pare o binecuvantare.[/quote]

eu ma refeream la mirenii care canta discordant in timpul Sf. Liturghii, cand strana canta ca la carte.

cantarile folclorice sunt dupa Sf. Liturghie, ca un fel de "bonus" si acolo canta toti, cu mic cu mare, ni se dau si niste foi dupa care sa urmarim versurile. dar eu una - daca in timpul Sf. Liturghii mai cant si eu in gand cateodata - nu cant acele cantari folclorice... pentru ca nu mi se pare normal sa canti asa ceva in biserica, fie si in afara liturghiei. sincer, ma deranjeaza cand biserica e transformata in sala de spectacol. acum, un alt aspect este faptul ca eu cred totusi ca parintele nostru a dat binecuvantare sa se cante asa ceva... si atunci, mai poti zice ceva?!

scuze ca au iesit citatele aiurea in postarea anterioara.

Inima nu se poate umple de pace duhovniceasca daca gandurile noastre sunt intinate de ceea ce se intampla in jurul nostru..eu am scapat f.greu din aceasta capcana a gandurilor desarte,imi dau seama cand duhul ,mandriei ma bantuie si-mi alung aceste ganduri analizandu-ma pe mine repede si obiectiv(si anume ca in raport cu altii savarsesc si eu greseli destule in Biserica,nu sunt modelul suprem,ba dimpotriva ..ma stradui sa nu deranjez prea tare venind tarziu in Biserica,inchinandu-m INDELUNG la icoanele imparatesti..incerc sa ma indepartez de acele forme de falsa evlavie,nici macar la strana nu cant pentru ca toate privirile erau asupra mea fiind femeie si faceam nota discordanta cu femeile in varsta.Apoi sunt biserici unde preotul nu doreste participarea colecxtiva(Bis.Stavropoleos unde exista un cor care canta superb)Sunt oameni care canta din proprie initiativa desi preotul nu cere,nu stim dacA DIN falsa evlavie ori dintr-un simtamant profund..sa nu judecam(desi uneori ne simtim deranjati)Daca preotul nu cere cor mixt femeile ar trebui ,cred eu ca ar trebui sa stea acolo unde le e locul.Eu personal am simtit cum sunt dezbracata cu privirea ,ceea ce nu este corect(apoi nici gandurile mele nu mai erau chiar la Dumnezeu)Adica sa nu atragem atentia mai mult decat trebuie..cantarea presupune mai mult decat o simpla acompaniere..inseamna traire,presupune atentie,o asezare echilibrata a sufletului a trupului,in fine veti spune ca sunt superficiala inseamna armonizarea celor ce canta ,armonizare in sunete,in gesturi,astfel incat sa se transmita acel mesaj care cu adevarat infioara.....Pe mine ma cuprinde un sentiment de teama si de bucurie simpla cand cant,altii sunt de-a dreptul exaltati(excitati scuzati expresia).Atunci cand ingerii canta,nu poti sa li te alaturi si sa ragi ca un bou!Oricum datorita influentei asupra sufletului,muzica mi-e cea mai draga arta din lume,urmata de pictura..dar trebuie sa satisfaca si un oarecare simt estetic,desi rolul ei este sa ne inalte sufletul..adica vorbesc de masura in toate..sa nu deranjam pe cei care cu adevarat jertfesc laude lui DumnezeuFericitul Augustin spunea ca muzica este stiinta de aintona corect..iata pentru el era o stiintaPentru mine care indragesc deopotriva si muzica si pictura fara a ma pricepe extraordinar pictura are muzicalitate si icoana are sonoritate,se completeaza reciproc,nu le percep ca fiind stiinte..Numai Biserica este spatiul in care cele doua se intalnesc siu se contopesc atatv de frumos..nu stiu prin ce carte citeam ca in Biserica stai nu cu oamenii ci cu sfintii zugraviti pe perete...Asa ar trebui sa ne purtam,sa cantam ca si cand sfintii sunt prezenti..si ei chiar sunt,numai ca unii dintre noi mai uitam ,si-n loc de sfinti ochii trupului il privesc pe Ion care motaie ori pe Maria cu sclipici pe gene si cu tricou mulat.,ori pe tata Floarea care saraca cam surdafiind zbiara cat o tin plamanii,ca un bondar gajait.Eu zic ca la Biserica se vine pentru a intra in comuniune cu Dumnezeu,cu ingerii,..mai inaltator decat cantarea mi se pare rostirea crezului(in momentul acela simtim ca suntem frati nu numai intru Hristos,suntem una ,suntem parte din el..suntem un lant uman,o scara a raiului..poate spun prea mult dar asa simt in acele momenteCantatul la unison,recitatul este mult mai bogat in sens decat ne dam seama..duce la iubire si la unirea credintei.Asa cum Dumnezeu s-a jertfit pentru noi asa si noi ne simtim datori sa-i aducem prin cantare mica noastra jertfa,prin cantare ,prin psalmodie,prin cuvantul nostru.Cantare trebuie sa izvorasca intai din inima si apoi din:) coardele vocale..cred ca muzica este indispensabila in formarea sufletului...de aceea trebuie sa modelam sufletul copiiilor nostri prin arta,prin muzica..stiti ca exista terapie prin muzica?

:)si pe mine Mirela daca ma deranjeaza ceva in Biserica , acustica cum zici tu nu-mi tai urechea,nici nu ma uit sfidator la acea persoana,ci ma mut din locul acela,si caut sa-mi potolesc gandurile,pe care daca eu nu reusesc sa le opresc le alimenteaza repede alt cineva cu cornite:cool:

foarte frumos spus... subscriu.

:)Eu iubesc Liturghia oricum. Uneori mai cant si eu:D..trebuie sa recunosc.:p...
Iubesc nespus cantarile din Sf Munte Athos, desi sunt femeie prefer corul barbatesc:rolleyes:

cel mai mult imi place cand se canta Maicii Domnului "Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii, si mai marita, fara de asemanare, decat serafimii..."

si mai imi place tare mult "Binecuvanteaza suflete al meu pe Domnul..."

urzicuta: inchinandu-m INDELUNG la icoanele imparatesti..incerc sa ma indepartez de acele forme de falsa evlavie

La multi am citit despre falsa evlavie. Cum ne dam seama de asta la altii? Evlavia isi are locul in suflet, in inima. Cum putem aprecia din afara ca se fac doar gesturi lipsite de evlavie? Indraznesc sa intreb, caci nu-mi dau seama cum iti poti da seama de asa ceva. Nu se stie ce rugaminti face omul in timp ce face inchinaciuni, ce probleme mari ii macina viata, ce sperante sunt legate de interventia divina. Am avut parte sa vad oameni atat de evlaviosi de cate ori am mers la biserica, incat mai degraba am realizat lipsa evlaviei la mine. Poate ca Dumnezeu ni-i arata si ne spune: "Uite, asa sa faci si tu". Eu asa am perceput cele vazute de mine.
Urzicuta, nu a fost o critica, ci o intrebare la care astept raspuns, daca se poate.

Dar revenind la topic : Mie imi place Canonul Sf. Andrei Criteanu, pe care nu am reusit inca sa-l inregistrez in totalitate, pe net fiind doar 2 cantari, dealtfel absolut minunate.

da,ai dreptate trebuia sa folosesc pers.I..e mai musor sa-i critici pe altii..m-am surprins de multe ori facand niste inchinaciuni fara sa am trairea necesara,inchinandu-ma indelung si fara sentiment,cu gandurile intinate de tot felul de alte imagini,de ochii lumii etc.:(

Un aspect deosebit de important al imnografiei Bisericii este faptul ca aceasta este una "dogmatica", in sensul ca imnurile intrupeaza invatatura dogmatica a Bisericii. Poate cele mai cunoscute ne sunt, in acest sens, acele stihiri inchinate Maicii Domnului, din slujba Vecerniei, numite chiar "dogmatica" sau "dogmatica glasului".