si eu plang in timpul Sfintei Liturghii,nu ma pot abtine ,ma gandesc cat de pacatoasa sunt ,ma simt atat de plina de noroi fata de Domnul care este atat de bun si iertator cu mine.uneori plang de fericire ca am ajuns sa-l cunosc pe Dumnezeu ,iar alteori imi plang pacatele.am citit undeva ca nu e bine sa versi lacrimi in timpul slujbei,ca pot fi lacrimi de fatarnicie,insa nu ma pot abtine.tocmai de aceea ma asez intr-un loc mai ferit de ochii lumii,imi acopar fata cu palmele si plang.

Eu nu am cunoscut un plans izvorat din rugaciune care sa cunoasca suspinul. Si atunci ma intreb cum sa deranjezi? Aceste lacrimi curg in liniste si aduc liniste. Ce bine ar fi sa fim mereu insotiti de acest plans, caci avem din ce in ce mai multe de schimbat in noi si din ce mai putine lacrimi. Si ce trist este ca multi nu au cunoscut acest plans.

Din inima tasnesc lacrimile, lacrimi de pocainta, dar si lacrimi de bucurie. Omul abandoneaza aici raceala intelectuala.

deci e bine sa plangi,sau nu e bine???:satisfied:

Monica, raspunsul ti la dat Costel, ce spune foarte adevarat si frumos, ca trist de cei ce nu au cunoscut acest plans. Mai are loc de interpretare , Monica draga ?

Monica, Sfantul Ioan Scararul ne face urmatoarea recomandare duhovniceasca: "Cere prin plans, cauta prin ascultare, bate prin indelunga rabdare", in aceasta constand, de fapt, secretul vietii noastre crestine si al inaintarii in ea, caci - spune acelasi sfant -"Nu vom fi învinuiti, o, prieteni, la iesirea sufletului, ca nu am savarsit minuni, nici n-am teologhisit, nici ca n-am fost vazatori, dar vom da negresit socoteala lui Dumnezeu ca n-am plans".

Exact, regretul faptelor noastre, cainta venita din tot sufletul, acea remuscare a timpului pierdut ce l-am petrecut in desertaciune . Lacrima curata venita din adancul sufjetului face cate odat cat zece rugaciuni spuse la un loc, este acea lacrima a tristetii si regretului i , dar tot odata a bucuriei date de regasirea drumului pierdut candva in scurta noastra calatorie din asta lume trecatoare.

Sa invatam de la sfinti. Din canonul Sfantului Andrei Criteanul.
Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca sa stingi vapaia patimilor, ai izvorat pururea paraie de lacrimi, Marie, arzandu-ti sufletul. Al caror har da-mi-l si mie, robului tau.

Cel mai usor ajungi in inima prin lacrimi. Nu plangi pentru ca deznadajduiesti, ci pentru ca ai fost despartit de Viata. Pentru patimi, lacrimile nu sunt roua. Prin ele patimile nu capata mai multa putere in radacina, dimpotriva, se ofilesc.

rugati-va cu lacrimi
 

Mai mult decat atat, plansul daca vine din sinceritate si inima zdrobita, este izvorul pocaintei.
De-ar fi plans Adam si Eva de prima data, pentru neascultarea si caderea lor, Dumnezeu i-ar fi iertat si primit in Rai.

Citeam mai demult in cartile Sfintilor Parinti, ca preotii savarseau Sfanta Liturghie cu lacrimi. Asa de mare era emotia si trairea, primilor crestini.

Doamne ajuta! Mantuire sufletelor voastre!